Missiles Launch TBM «Iskander-M», OTR «Tochka», MLRS «Smerch»

Apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic

Legea apelor Legea 107 1996 actualizată 

CAPITOLUL I 

Dispoziţii generale

Art. 1
(1) Apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic.
(1¹) Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare.
(2) Apele fac parte din domeniul public al statului. Cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes general.
(3) Dreptul de folosinţă, cât şi obligaţiile corespunzătoare rezultate din protecţia şi conservarea resurselor de apă vor fi exercitate în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu excepţia apelor geotermale pentru care se vor adopta reglementări specifice.
(4) Apele, malurile şi albiile acestora, indiferent de persoana fizică sau juridică care le administrează, sunt supuse dispoziţiilor prezentei legi, precum şi prevederilor din convenţiile internaţionale la care România este parte.
(5) Sunt, de asemenea, supuse dispoziţiilor prezentei legi lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele şi prin care, direct ori indirect, se produc modificări temporare sau definitive asupra calităţii apelor ori regimului de curgere a acestora.
(6) Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea mediului acvatic, în condiţiile utilizării durabile a resurselor de apă, au la bază principiile precauţiei, prevenirii, evitării daunelor la sursă şi poluatorul plăteşte şi trebuie să ţină seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în Delta Dunării şi în Marea Neagră, deoarece echilibrul acestora este strâns influenţat de calitatea apelor interioare care se varsă în acestea.
Legea apelor actualizata prin:Lege nr. 310/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996 din 28 iunie 2004, M. Of. 584/2004;

Documentație în atenția persoanelor ce doresc să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului

Articolul 47¹ din Regulamentul Curții (Conținutul cererii individuale)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului este un tribunal internațional care are sediul la Strasbourg. El este compus dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor membre ale Consiliului Europei care au ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

Doamnă, Grefa Curții Europene a Drepturilor Omului a primit comunicarea dumneavoastră din care reiese că doriți să prezentați Curții o cerere. Dosarul dumneavoastră a primit referința de mai sus, care trebuie menționată în orice corespondență referitoare exclusiv la cazul prezentat

Originea apelor subterane

Originea și circulația apelor subterane au constituit o preocupare a oamenilor încă din antichitate, filozofii antici elaborînd o serie de teorii prin care încercau să le explice.

Cel care a descoperit circuitul apei în natură a fost Bernard Palissy în secolul al XVI-lea. El a afirmat că apa se evaporă din mare și din pămînturile umede, formează nori din care cade sub formă de ploaie, iar o parte traversează straturi permeabile pînă ajunge pe „funduri de piatră și teren argilos”, înțelegînd și motivele pentru care variază nivelurile apelor freatice.

Forța care pune în mișcare apa din natură este radiația solară, a cărei energie medie anuală la suprafața pămîntului este de 0,7 - 1,4 milioane de calorii pe metru pătrat. Această energie determină toate fazele circuitului natural al apei în natură. 

O parte din căldură produce evaporarea unei cantități anuale de 445000 km³ de apă de pe suprafețele mărilor și oceanelor și 85000 km³ de pe suprafața continentelor, din lacuri și rîuri, de pe suprafețele umede ale solului și prin transpirația plantelor. 
Prin procesul de condensare în atmosfera terestră cei 530000 km³ de apă sînt redați suprafeței Pămîntului sub formă de precipitații. Pe uscat cad aproximativ 122ooo km³ de apă, mai mult decît se pierde prin evaporare. Diferența de 37ooo km³ dintre cantitatea de apă primită prin precipitații și cea pierdută prin evaporare de uscat, revine în mare parte în mări și oceane sub formă lichidă pe calea scurgerii de suprafață și subterane, constituind de fapt resursa de ape dulci a rîurilor și stratelor acvifere subterane ale Pămîntului. 
Înglobat circuitului natural, circuitul artificial al apei este creația omului, în vederea folosirii apei. Acest circuit necesită o serie de amenajări hidrotehnice de prelevare a apei din rîuri, lacuri sau din subteran, instalații de epurare, de transport și de restituire a apei în rîuri, lacuri, mări sau subteran. 
Apa provenită din precipitații se înapoiază în parte în atmosferă prin evaporare de pe suprafața solului. O altă parte intră în sol prin infiltrație. Cu cît ploaia durează mai mult și este mai liniștită, iar suprafața terenului pe care cade se apropie de orizontală și rocile de la suprafață sînt mai permeabile, soluri cu goluri mari și coeziune slabă, cu crăpături de uscare, nisipuri, calcare fisurate, cu atît mai multă apă se infiltrează. Cînd capacitatea solului de a primi și transmite apa este depășită, fenomen ce se întîmplă după un anumit timp de la începutul ploii, mai scurt în cazul solurilor argiloase la care particulele de argilă umezindu-se gonflează și închid golurile și mai lung în cazul solurilor nisipoase care permit pătrunderea unei cantități apreciabile de apă, surplusul de apă se scurge în sensul pantei sub forma unei pelicule, proces care poartă numele de scurgere de suprafață. Cu cît ploaia cade mai repede și panta este mai mare, cantitatea de apă care se scurge la suprafața terenului este mai mare. Omul schimbă artificial raportul infiltrație - scurgere în favoarea acesteia din urmă prin lucrările agricole, lăsînd solul descoperit sau bătătorindu-l, ploaia astupîndu-i astfel repede porii, ceea ce provoacă o eroziune intensă și o micșorare a rezervei de umiditate în defavoarea creșterii plantelor. 
Apele scurse la suprafață îmbracă progresiv mai multe forme, ape de șiroire, torenți, pîraie, rîuri și fluvii, dînd naștere rețelei hidrografice. Apa pătrunsă în sol poate fi preluată de plante prin rădăcini și restituită atmosferei prin transpirație, se poate evapora în aerul din golurile solului și de aici mai departe în atmosferă sau se poate infiltra în adîncime sub acțiunea forței gravitației, fenomen care stă la originea celei mai mari cantități de ape subterane.
O cantitate de apă, mai mică, ajunge în subteran prin infiltrație din rîuri, atunci cînd nivelul acestora este mai ridicat decît al apelor subterane și curg pe roci permeabile. Din condensarea vaporilor degajați de magma aflată în stare lichidă la adîncimi mari provin apele numite juvenile, care se confundă cu apele de origine meteorică ajunse în drumul lor descendent prin rețeaua de fisuri și falii în zonele adînci cu temperaturi ridicate ale scoarței unde se transformă în vapori.În drumul lor spre suprafață vaporii dizolvă săruri minerale aflate în rocile traversate. Așa se explică originea apelor minerale care sînt o categorie aparte de ape subterane. 
O altă categorie de ape subterane sînt apele veterice, adică vechi, care însoțesc zăcămintele de petrol și care provin din lagunele unde s-au depus sedimentele rocilor mamă de petrol.

Apele subterane o importantă bogăție naturală

Apa în subteran

Apele subterane reprezintă acea parte a apei din natură care se acumulează în porii, golurile și fisurile rocilor, într-o cantitate de 8,4·10⁶ km³, ceea ce reprezintă 0,62% din totalul cantității de apă al Terrei și 97,7% din apa lichidă a uscatului. 

Studiul apelor subterane, originea, circulația, calitatea și distribuția regională formează obiectul hidrogeologiei care este o ramură a geologiei.

Mărturii inedite ale MS Regele Mihai I