Revoluţie 1989 - Înregistrări între Securitate, M.A.P.N. şi armata loială lui Ceauşescu

Comunismul (1918-1989) p. 3

Comunismul (1918-1989) p. 2

Comunismul (1918-1989) p. 1

Revolte şi renaştere, 1960-1970

Văzuţi din perspectiva înţelegerii ulterioare a situaţiei, anii '60 au fost un deceniu foarte frămîntat, şi nu numai pentru puterile coloniale aflate în luptă. Deceniul a început cu mult optimism, mai ales în Statele Unite şi în Europa de Vest, dar în anii '60 multe părţi ale lumii au cunoscut războaie, nesiguranţă, asuprire, revoluţii şi tulburări sociale. Aceştia au fost anii cînd a avut loc partea cea mai dură a Războiului din Vietnam, un conflict care urma să producă neînţelegeri mult în afara graniţelor Statelor Unite şi ale Asiei de Sud-Est. 

Anii '60 au fost o perioadă de tranziţie, un deceniu ce a marcat sfîrşitul vechilor imperii coloniale, care au dispărut în mare parte pînă în 1965. Dar, într-o măsură egală, ei au însemnat începutul Războiului Rece, între puterile vestice şi blocul comunist, în special între Statele Unite şi Rusia sovietică. Războiul Rece a devenit deseori neplăcut de fierbinte pentru cei care serveau pe nenumăratele cîmpuri de luptă de mici dimensiuni unde intrau în conflict aceste două ideologii opuse. Războiul Rece şi diferenţele care îl alimentau au servit deseori „terorismul urban” - o altă trăsătură caracteristică a anilor '60. A fost un deceniu în care mai multe forţe de „gherilă urbană” au făcut primii paşi în desfăşurarea revoltelor studenţeşti sau în violenţa stradală, spijinind revendicări care nu erau ale lor, lovind împotriva oricărei forme de autoritate, în numele unei presupuse dreptăţi mai cuprinzătoare. De asemenea, anii '60 au marcat eşecul în găsirea unei soluţii a conflictului arabo-israelian, care a continuat, iar cei care spijineau una sau cealaltă dintre părţile din această dispută au luat în curînd armele în mîini sau au trecut la terorism. 
În Africa Centrală au avut loc mai multe confruntări sîngeroase, evenimentul care a deschis deceniul fiind criza din Congo-ul belgian, din 1960. Aceasta a început în ziua în care statul Congo şi-a obţinut independenţa faţă de Belgia, în clipa în care miliţia congoleză, „Force Publique” s-a ridicat şi a pornit atacul împotriva populaţiei albe. În multe oraşe congoleze au avut loc masacre şi violuri în masă, precum şi alte incidente îngozitoare, inclusiv o întoarcere la canibalism, cînd băştinaşii africani s-au răzbunat pe foştii lor conducători colonişti, care nu făcuseră nici o încercare de a-i pregăti pe congolezi pentru responsabilităţile independenţei.

După cîteva zile de revolte şi crime, Belgia şi-a trimis Regimentul de Para-Commando la Leopoldvillé şi belgienii au recuperat fosta lor colonie, pînă cînd situaţia a fost readusă cît de cît sub control. Regimentul de Para-Commando belgian, provenit din soldaţi belgieni din Grupul nr. 10 Commando (Inter-Aliat) şi din SAS - purtînd încă emblema pumnalului cu aripi al SAS-ului şi deviza ,,Îndrăzneţii înving" - era o forţă foarte bine instruită, formată din soldaţi de carieră, care au adus rapid pacea în Leopoldvillé deşi nu şi în zona rurală înconjurătoare.