Despre legăturile mele cu străinătatea m-au buchisit mult. Problema a luat-o în mână generalul Gerghely. Mai întâi îi interesa ce știam despre grupurile de rezistență, din 1946, din jurul Mănăstirii Brâncoveanu de la poalele Munților Făgăraș și despre legăturile lor cu părintele Arsenie Boca. Mi-a fost ușor să neg, căci direct nu am avut legături decât cu câțiva ce m-au vizitat acasă; nu-l cunoșteam decât pe un muncitor Țoțea, și de el eram sigur că n-a vorbit. În rest, ei au avut legături cu tatăl meu, care era mort. M-au întrebat dacă știam că și Lucian Blaga se afla la Mănăstirea Sâmbăta în vremea aceea. Întrebarea era surpriză și pentru mine.
- N-am auzit pronunțându-i-se numele de cineva și nu l-am văzut la biserică sau în jurul mănăstirii, doar îl cunoșteam de la Cluj. Îl văzusem totuși o dată.
Dacă știam unde își aveau depozitate armele și dacă nu cumva am moștenit aceste arme. Dacă n-am dat noi întâmplător de aceste arme.
E ca și când ai găsi acul în carul cu fân. În afara unor arme ruginite ale haiducului Andrei Budac, n-am găsit întâmplător nimic.
- Ce legături ai avut cu Arsenie Boca?
- Personal, n-am vorbit niciodată cu părintele Boca. Cred că nici nu mă cunoștea. Poate din tânguirile mamei când se ducea la mănăstire.
- Ce legături ai avut cu Niculaie Petrașcu?
- N-am avut nici o legătură. Eu n-am schimbat niciodată o vorbă cu dânsul.
- Dar îl cunoșteai?
- Cine nu-l cunoștea în regiune? L-am văzut la o slujbă religioasă la mănăstire.
- Ce oameni îl vizitau în acel timp?
Poate am tresărit bănuind că de la inginerul Gheorghe Toader sau de la cei trei ofițeri a răsuflat ceva, dar mi-am revenit.
- Dacă nici n-am vorbit cu acest om, de unde să știu cine îl vizita?
- Dar ai fost implicat cu el și Bujoi în procesul „marii trădări”?
- Am fost o piesă foarte nesemnificativă în acest proces și n-am înțeles niciodată de ce m-au introdus și pe mine.
Mă așteptam să revină asupra acestui episod, semn că nu știa nimic precis. A apăsat apoi pe cuvinte, privindu-mă în ochi:
- Ce adrese conspirative ai trimis în străinătate?
Mă așteptam la întrebare.
- Personal, n-am trimis nici o adresă și nu m-am căsnit să țin minte vreo una.
- Îți dai seama că asta se chema spionaj?
- Nu cred. Spionaj este să trimiți secrete naționale, nu adrese.
- Dar urmau să vină transfugi la aceste adrese.
- Eu îi socoteam luptători. Transfugi îs cei ce pleacă, fără gând de a se întoarce.
marți, 26 aprilie 2016
vineri, 22 aprilie 2016
marți, 5 aprilie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)