Drumuri bănățene

După ce m-au căutat la moară și nu m-au găsit, am avut o perioadă de liniște. Nu ni se părea a fi special urmăriți. ...
Securitatea n-a mai venit, dar casa a început a fi vizitată tot mai des de agenți noi. Niște femei care nu fuseseră niciodată în casă își găseau timp să stea cu ceasurile și, între ele, soția șefului de post. Locuia pe-aproape și, una-două te trezeai cu ea venind pe furiș, când pentru un capăt de ață, când pentru un model la un sfetăr, cînd pentru ouă de rață. Soția o atrăgea peste tot, ca să se convingă că nu-i nimic suspect în casă, dar revenea din nou a doua și, mai rar, a treia zi.
Bănuiam că în spatele acestor mici manevre se află un creier care le dirijează și că acela nu era departe. Din cele ce am aflat mai târziu la securitate, lucrurile chiar așa și erau: un ofițer de securitate era cantonat în sat, ascuns ca și mine. Îmi dădeam seama că ceva s-a schimbat și că ei posedau ceva mai mult decât o bănuială.
În vara anului 1975 m-am pregătit de drum. Aveam o hartă bună a Banatului și m-am echipat potrivit numai cu lucruri strict necesare: haine și încălțăminte ușoară pentru drum, busolă și binoclu, un ceas bun, o foaie subțire pentru ploaie, briceagul meu cel vechi, bidon pentru apă, chibrituri și lanternă mică de buzunar. Mîncare: biscuiți și turtă dulce, ceva conserve, toate măsurate pentru două săptămâni. Ce greu îmi era să plec! Niciodată nu m-a ispitit străinătatea. Soția plângea, luptându-se să ghicească cum ar fi mai bine: să rămân sau să plec. O îngrozea gândul că din pricina frontierei Iugoslave a rămas văduvă.
Am luat din Vinț acceleratul de Timișoara și pe la ora 22 am coborât în gara Buziaș. Aveam un plan stabilit pe hartă. Voiam să urmez ruta Buziaș-Silagiu-Gătaia-Clopodia-Lățunaș. Distanța - cam 70 de kilometri în zborul păsării. La poalele Făgărașului, pe loc cunoscut, făceam acest drum în trei nopți și, la nevoie, în două. Eu mi-am dat timp de o săptămână. Dar atunci aveam 25 de ani, acum 53, iar în față un teren necunoscut.
Prima surpriză am avut-o chiar în gară. Pe hartă figura o linie ferată Buziaș Gară-Buziaș Băi, care era desființată. Am urcat în mulțimea celor care veneau la băi. Am ajuns în centru, la biserică. Aici niște tineri de la hoteluri voiau să-mi ia valiza. 
- Nu merg la hotel, stau în oraș.
- Pe ce stradă? m-a întrebat unul, binevoitor. Într-o fracțiune de secundă mi-am adus aminte că Mihai Eminescu a fost în Buziaș și, sigur, orașul avea o stradă cu numele lui. Am zis cu siguranță: pe Mihai Eminescu. 
- Drept înainte și la dreapta, m-a îndrumat tânărul. 
Înainte am pornit dar la dreapta n-am dat, ci mi-am continuat drumul până la marginea orașului, ... M-am întors și am căutat altă ieșire pe strada Viilor, unde nu era nimeni. Am dat de o cale ce mergea paralel cu dealul viilor. Am găsit o fântână și mi-am luat apă. Scoteam apa când pe cale au trecut pe lângă mine două femei cu un cărucior de mână. Giaba s-au ferit, că am văzut că în cărucior duceau coșul cu struguri. După vreo sută de metri am dat de doi vlăjgani cu ciomege în mână, care s-au apropiat de mine să mă vadă la față: „Unde mergi?” „La Nichișoara!” „La livadă?” „Da, la livadă!” Nu știam că există livadă pe acolo. „Am crezut că mergi să furi struguri.” „Nu, asta au făcut-o alții”, am zis eu hotărât, să vadă că știam ce era în cărucior. Atunci au schimbat tonul în binevoitor: „De ce nu v-ați dus cu trenul sau cu autobuzul?” „Le-am pierdut pe amândouă.” M-au lăsat în pace. 
Când drumul a intrat pe o luncă cu un pârâu însoțit de tufe, am deschis geamantanul și am mutat totul în raniță, iar  geamantanul l-am ascuns în mărăcini. Cu briceagul mi-am confecționat un băț bun. Cu ranița în spate mergeam mai bine. Am ocolit Silagiul prin partea de jos și am ajuns la o pădure, luând drumul în lungul ei. A doua noapte am trecut Pogăniciul și pe o margine de pădure, am ajuns lângă Tormac. Am trecut Bârzava pe lângă o clădire mare, care nu era alta decât cazarma unui regiment de grăniceri. Am trecut pe câmp printre Măureni și Gătaia, continuîndu-mi drumul către Clopodia. Terenul era uscat și se putea înainta repede. În dreptul satului Tirol mergeam pe o cale de hotar, când am auzit un tropot de cai. Abia am avut timp să sar în lături în porumbiște, că pe drum a trecut o patrulă de grăniceri călare. 
Problema importantă era însă apa. În zona Făgărașului, de sete nu suferi. Oriunde te-ai fi aflat cu puțină căutare dădeai de apă. Aici pâraiele erau seci, iar fântâni nu erau. Pierdeai multă vreme până într-un fund de pârâu ca să dai de o băltiță de apă cu toate murdăriile. 
La un moment dat am ajuns în apropierea unui sat. După consultarea hărții, nu am fost sigur dacă era Ferendia sau Clopodia. M-am apropiat cu grijă de șoseaua națională și am căutat o bornă kilometrică. Am aprins lanterna de buzunar, dar inscripția era ștearsă de vreme. Se mai cunoșteau ceva urme pe piatră, cu sfârșit în „dia”, dar această silabă se potrivea la ambele nume de sate. Mi-a venit în gând că aș putea să mă documentez în cimitirul satului, care era în apropiere. M-am dus în cimitir și am început să citesc cu lanterna inscripțiile d pe cruci. Am citit o mulțime de poezii în care era exprimată jalea celor neconsolați, dar numele satului unde era cimitirul nu. Misterul l-am aflat în marginea satului unde era aruncat gunoiul. Între hârtii era și un caiet de la școala elementară din Clopodia. 
Odată aflat locul în care mă aflam, m-am îndreptat spre pădure, care, după hartă trebuia să se afle între satele Clopodia și Lățunaș. Acest din urmă sat era ținta drumului meu. Îmi făcusem următorul plan: să mă apropiu până la marginea pădurii de la limita acestui sat, și dintr-un loc potivit, să observ cu binoclu granița; să aștept un moment potrivit, cu ploaie, furtună, vânt, să traversez satul sau să-l ocolesc și să mai fac cei doi kilometri până la graniță. 
Am rămas ziua următoare într-un desiș din mijlocul unei livezi mari de meri și gutui. În apropiere era un izvor cu fântână de piatră. Voiam să observ cine vine ziua la izvor. Au venit câțiva bărbați cu ciomege, desigur paznicii de livadă, apoi trei grăniceri călări cu caii la adăpat, doi ciurdari, unul bătrân și-un copilandru. Pe semne bătrânul era surd și vorbea tare, iar tânărul striga să-l audă bătrânul. ...
Ziua aceea o msi țin minte și pentru că am văzut o viperă neagră de Banat. M-am așezat să dorm și eram între ațipit și treaz, când am auzit un fâșâit prin frunzele uscate de la capul meu. Am tresărit și m-am ridicat. O viperă se oprise la nici doi metri, uitându-se țintă la mine jucându-și limba bifurcată. Când am mișcat, a hotărât să se întoarcă și să se depărteze.
Spre seară am intrat în pădurea din apropiere, mergând cât mai repede, ca să mă folosesc de lumina zilei și să nu mă rătăcesc. Când a venit întunericul, a fost mai greu, pădurea de tei și jugaștri era mare și întunericul nepătruns.  Mergeam cu busola în mână, alegând căile ce duceau spre apus. Pe jos erau tufișuri mărunte de buxus și saschiu, buxus cu țepi mărunți la marginea frunzelor. Când treceai printr-un astfel de tufiș, suna metalic. N-am mai putut înainta, așa că m-am culcat. M-am trezit înainte de a se face ziuă. Noaptea dăduse bruma și era frig. Mi-am continuat drumul.
...
Ion Gavrilă

... cartoteca generală documentară este o bază de date organizată alfabetic pe fișe-tip, la centrul de informatică și documentare pentru persoanele...

Les archives de la sécurité existent, en plus en deux exemplaires, microfilmés et déposés en lieux secrets. Dans ces archives, emballées en containers... Les archives de la sécurité existent, en plus en deux exemplaires, microfilmés et déposés en lieux secrets. Dans ces archives, emballées en containers spéciaux d'aluminium et écume polyuréthane, aucune fille de la vie de ceux qui ont été surveillés ou ont travaillé pour la sécurité ne manque pas. Ceaușescu, après les événements de 1968, a pris la décision de garder les archives et de cette manière

Les archives de la sécurité existent, en plus en deux exemplaires, microfilmés et déposés en lieux secrets. Dans ces archives, emballées en containers...

Les archives de la sécurité existent, en plus en deux exemplaires, microfilmés et déposés en lieux secrets. Dans ces archives, emballées en containers spéciaux d'aluminium et écume polyuréthane, aucune fille de la vie de ceux qui ont été surveillés ou ont travaillé pour la sécurité ne manque pas. Ceaușescu, après les événements de 1968, a pris la décision de garder les archives et de cette manière. Les unités qui surveillaient les archives avaient aussi préparées les oppérations de les détruire. Mais on n'a plus donné un tel ordre. En plus, les dossiers ont été enregistrés, après 1970, dans les troisièmes archives: informatisées. Ces-ci ont été évacuées, avant le 21 décembre 1989, du siège CID, auprès l'église Krețulescu. Les archives contenaient les quatre fonds de la sécurité. On peut apprendre du fond pénal qui avaient été les imposteurs qui ont posé en anticommunistes et qui sont les vrais martyrs. Le plus important est le fond d'opérations, ou existent aussi les secrets de la Roumanie. Le réseau de la sécurité est contenu dans le fond d'informations: informateurs, collaborateurs, résidents, maisons clandestines. Le dernier fond, celui de correspondance et synthèses, est important plutôt pour les historiens.

Arhiva securității există, și încă în două exemplare, microfilmate și depozitate în locații secrete. Din această arhivă, împachetată în containere speciale de aluminiu și spumă poliuretanică, nu lipsește nici măcar o filă din viața celor care au fost urmăriți sau au lucrat pentru securitate. Decizia de a se păstra arhiva și în acest mod a fost luată de Ceaușescu, după evenimentele din 1968

Arhiva securității există, și încă în două exemplare, microfilmate și depozitate în locații secrete. Din această arhivă, împachetată în containere speciale de aluminiu și spumă poliuretanică, nu lipsește nici măcar o filă din viața celor care au fost urmăriți sau au lucrat pentru securitate. Decizia de a se păstra arhiva și în acest mod a fost luată de Ceaușescu, după evenimentele din 1968. Unitățile care păzeau arhivele aveau pregătite și operațiunile prin care acestea trebuiau distruse. Însă un asemenea ordin nu s-a dat. În plus, dosarele au fost înregistrate, după 1970, și într-o a treia arhivă: informatizată. Aceasta a fost evacuată, înainte de 21 decembrie 1989, din sediul CID, de lîngă biserica Krețulescu. Arhiva cuprinde cele patru fonduri ale securității. Din cel penal se poate afla cine sînt impostorii care au pozat în anticomuniști și cine sînt adevărații martiri. Cel mai important e fondul operativ, unde există și secretele României. Rețeaua securității e prinsă în fondul informativ: informatori, colaboratori, rezidenți, case conspirative. Ultimul fond, de corespondențe și sinteze, are mai multă importanță pentru istorici.

Primarul orașului Zlatna, Ponoran, și-a publicat dosarul întocmit de organele de securitate?

Seria CNSAS nr. 03867 CHITANȚA nr. 3867 din 22 iulie 2013, am primit de la Căpitan Marcel suma de 29, 60 lei reprezentînd contravaloarea a 148 de pagini fotocopiate

Proces-verbal încheiat azi 22 iulie 2013 între Lupu Marina angajat al Consiliului național pentru studierea arhivelor securității în cadrul direcției arhivă centrală și Căpitan Marcel posesor al actului de identitate seria AX numărul 427495, eliberat la data de 28 martie 2011, cu ocazia predării-primirii celor 148 de pagini executate în baza cererii nr. 3067/02 din data de 14 octombrie 2011 din dosarul (dosarele) întocmite de organele de securitate, privind pe Căpitan Marcel Ioan după cum urmează:...