Arhiva securității există, și încă în două exemplare, microfilmate și depozitate în locații secrete. Din această arhivă, împachetată în containere speciale de aluminiu și spumă poliuretanică, nu lipsește nici măcar o filă din viața celor care au fost urmăriți sau au lucrat pentru securitate. Decizia de a se păstra arhiva și în acest mod a fost luată de Ceaușescu, după evenimentele din 1968

Arhiva securității există, și încă în două exemplare, microfilmate și depozitate în locații secrete. Din această arhivă, împachetată în containere speciale de aluminiu și spumă poliuretanică, nu lipsește nici măcar o filă din viața celor care au fost urmăriți sau au lucrat pentru securitate. Decizia de a se păstra arhiva și în acest mod a fost luată de Ceaușescu, după evenimentele din 1968. Unitățile care păzeau arhivele aveau pregătite și operațiunile prin care acestea trebuiau distruse. Însă un asemenea ordin nu s-a dat. În plus, dosarele au fost înregistrate, după 1970, și într-o a treia arhivă: informatizată. Aceasta a fost evacuată, înainte de 21 decembrie 1989, din sediul CID, de lîngă biserica Krețulescu. Arhiva cuprinde cele patru fonduri ale securității. Din cel penal se poate afla cine sînt impostorii care au pozat în anticomuniști și cine sînt adevărații martiri. Cel mai important e fondul operativ, unde există și secretele României. Rețeaua securității e prinsă în fondul informativ: informatori, colaboratori, rezidenți, case conspirative. Ultimul fond, de corespondențe și sinteze, are mai multă importanță pentru istorici.