Terminalul fricii

Colonelul Vasile Măluțan își îndeplinise misiunea de evacuare a Ceaușeștilor de pe acoperișul comitetului central, achitîndu-se de sarcină după două ceasuri bune. În timp ce la centrala partidului tînăra revoluție și vechea secu' începuseră să guverneze una împotriva celeilalte, Măluțan își descărca periculoasa „marfă” la aeroportul militar Titu. Apoi, pilotul-șef al conducătorului se întoarse la baza Otopeni, în timp ce perechea complet descumpănită era arestată.
Etapele acestui zbor rătăcitor fuseseră complexe. După decolare, dictatorul, rupt de realitate, ordonase pilotului să-l ducă la Otopeni, unde staționa în vremuri de normalitate „flota aeriană 50”, adică mai multe elicoptere și două avioane Boeing 707, în permanentă alertă la dispoziția „tovarășului”. Printr-o întîmplare, la 22 decembrie unul din avioane se afla în revizie generală la atelierele Lufthansa de la Hamburg-Fühlsbüttel. Al doilea, cu care Ceaușescu se întoarse din Iran, era blocat de cîteva vehicule, care fuseseră plasate în jurul lui.
Cu aceasta, calea retragerii strategice în străinătate fusese închisă.
Dîndu-și seama de situație, tiranul ordonă continuarea zborului pînă la Snagov, la reședința sa de vară. Ajuns acolo, dădu febril mai multe telefoane. Elena, din ce în ce mai neliniștită, îl împingea să-și continue zborul, ceea ce avu ca urmare, că Delfinul 230 fu din nou pregătit de zbor. Dar aici drumurile însoțitorilor și ale perechii conducătoare se despărțiră: credincioșii Bobu și Mănescu preferară să rămînă la Snagov, unde fură arestați nici treizeci de minute mai tîrziu. Cele două gărzi personale îi însoțiră mai departe pe Ceaușești. Elicopterul nu ieșise nici un moment din raza controlului aerian, menținîndu-se în zona de nord-vest a capitalei, aflată sub supravegherea comandamentului de la aeroportul Otopeni. Chiar și mai tîrziu, în momentul arestării, cei doi Ceaușești fuseseră mereu amăgiți cu argumentul că erau apărați de urmăritorii lor. Conduși cu o mașină de la Titu pînă la o cazarmă de lîngă Tîrgoviște, securiștii și militarii care fuseseră delegați cu paza lor li se adresau cu cuvinte liniștitoare, spunînd că trebuia să aștepte normalizarea situației.
Scurta și absurda odisee se terminase la nici cinci ore după plecarea din centrul Bucureștiului. La comitetul central se primi telegrama confirmînd executarea misiunii, cu textul: „Tovarășul și tovarășa Ceaușescu au fost arestați la Tîrgoviște.”¹⁵ (¹⁵ Vezi colecția ziarului Tineretul liber din 30 martie–10 aprilie 1990.)