Factura nr. DIV00013415, data 25 octombrie 2012, expeditor Daniela Căpitan, destinatar Ministerul public, Parchetul de pe lîngă înalta curte de casație și justiție, Direcția națională anticorupție, str. Știrbei Vodă, nr. 79-81, sector 1, București

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseşte.

FALSURI ÎN ÎNSCRISURI

Art. 289

Falsul intelectual

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepseşte.

DOMNULE PROCUROR ŞEF,

      Subsemnata Daniela Căpitan, asistentă medicală principală la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia, domiciliată în Alba Iulia, Bd. Revoluției 1989, nr. 13, bl. 1C, et. II, ap. 6, jud. Alba,
      În temeiul art. 222 C. proc. pen., formulez următoarea:

PLÎNGERE PENALĂ

împotriva numiților inginer Ponoran Silviu, primarul orașului Zlatna și jurist Todorescu Aurel, consilierul juridic al primăriei orașului Zlatna, cu sediul în Zlatna, str. Calea Moților, nr. 12, jud. Alba, pentru că au falsificat adresa nr. 675 din 26 ianuarie 2010 către judecătoria Alba Iulia, în dosarul nr. 3303/176/2007, alterînd adevărul: „Prin prezenta vă comunicăm că numitul Căpitan Marcel Ioan… nu face dovada că a solicitat cumpărarea apartamentului de la SC Serv Com Zlatna SA”.

      Au apărut în presă mai multe articole, dar nu a fost publicat nici un document care ar fi probat acest caz grav de corupție.
      Anexez:

- adresa nr. 675 din 26 ianuarie 2010, primăria orașului Zlatna, către judecătoria Alba Iulia, dosar nr. 3303/176/2007,

- Chitanța SeriaABALBNr. 9323962/49, data 27 mai 2004, executor judecătoresc Baba Teodor, Alba Iulia, camera executorilor judecătorești de pe lîngă curtea de apel Alba Iulia,

- recipisa Nr. 141/2533602 din 31 mai 2004, C.E.C. Casa de Economii și Consemnațiuni „Regim special” Unicat-Seria A Nr. 0888672 Unitatea Alba Iulia,

- pagina 12 din sentința civilă nr. 623/2010, judecătoria Alba Iulia, dosar nr. 3303/176/2007, ședința publică din 2 februarie 2010, președinte Cotea Felician Sergiu, grefier Vasile Daniela,

- fluturaș de salariu luna septembrie 2012, spitalul județean de urgență Alba Iulia, asistentă medicală principală Daniela Căpitan, secția Gastroenterologie.

 

      danielacapitan.blogspot.com
      marcelcapitan.blogspot.com

      Data depunerii
      25 octombrie 2012

      Semnătura

      Căpitan

DOMNULUI PROCUROR ŞEF AL PARCHETULUI

DE PE LÎNGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE  

Vin „teroriștii”!

O jumătate de oră mai tîrziu, Piața Palatului a fost biciuită de primele gloanțe, dar demonstranții, înfierbîntați de boarea caldă a libertății, inițial nu le dăduseră importanță.
Daniela Popescu, aflată în fața unui bloc cenușiu în care de zeci de ani securitatea avea mai multe apartamente conspirative, se întoarse pur și simplu spre Palatul Regal întrucît dintr-acolo venea un zgomot surprinzător. Asculta cu atenție, la fel de neîncrezătoare ca și ceilalți. Dar nu s-a adăpostit.
După cîteva clipe, focurile deveniră mai dese. Totuși manifestanții continuau să cînte și să-și strige lozincile.
Unii priveau spre palat, unde în aripa dreaptă, cea a muzeului național, se vedeau lumini aprinse. În schimb aripa stîngă, în care se afla consiliul de stat, era cufundată în beznă. Doar din timp în timp se vedea fulgerînd o lumină albastră misterioasă.²²
(²² Semnalele luminoase albastre apar distincte pe o casetă video a unui particular.)
Acolo, în întunericul adînc, oamenii direcției 5 intraseră în plină acțiune. După terminarea ședinței de organizare de la comitetul central, adică pe la orele 19, primiseră ordinul să reia „apărarea aparatului de stat și de partid”. Cîțiva demonstranți încercaseră, în delirul libertății ce-i cuprinsese, să ia cu asalt și Palatul Regal, declanșînd astfel primele împușcături. Ofițerii securiști, care încă din ziua precedentă asigurau paza sediului direcției dar și a centrului de informare și documentare - CID - deschiseră și ei focul. În primele ore nu a fost nimeni rănit în piață, căci gloanțele erau destinate doar avertizării și eventual alungării masei ce nu mai putea fi controlată.
În timp ce clădirea comitetului central, în care se afla elita politică, nu fusese nici un moment obiectivul tragerilor, securiștii continuau să-și împroaște cu furie proiectilele în direcția pieței. Totuși, în jurul orelor 21, fuseseră culcați la pămînt primii civili, probabil de gloanțe ricoșate.
Cam tot atunci, intrară în luptă plini de energie și militarii. Chiar în acea după-amiază, șase TAB-uri, aparținînd grănicerilor, reapăruseră în piață, după ce toată ziua staționaseră pe străzile laterale. Faptul că în acea dimineață armata fraternizase cu poporul, era dat uitării. Majoritatea unităților fuseseră retrase în cazărmi, în cursul dimineții, dar generalul Tiaca, comandantul trupelor de grăniceri, cel care la 20 decembrie se întoarse de la Timișoara, ordonase ca o parte a grănicerilor să rămînă în stare de alarmă. Cînd situația din piață i se păruse imposibil de controlat, dăduse din nou ordinul de deschidere a focului.²³ (²³ Generalul Tiaca ordonase, încă de la 21 decembrie 1989, unutăților sale să intensifice controalele. În noaptea dinspre 23 decembrie 1989 acest devotat al lui Ceaușescu rămăsese la sediul comandamentului trupelor de grăniceri.)
Între timp, în „casa partidului”, șeful statului major Gușă telefona de zor la ministerul apărării, fără să reușească să obțină legătura radio cu TAB-urile din piață, pentru a le ordona încetarea focului. Nimeni nu știa precis cine și asupra cui trăgea.
În piață, cîțiva civili agitați dădeau ordine soldaților, care își îndreptau mitralierele spre Palatul Regal şi îşi goleau încărcătoarele ca scoşi din minţi. Piaţa se luminase de miile de gloanţe trasoare roşii şi albe.
Un civil implora disperat de la balcon, cerînd soldaţilor să oprească tragerile. Dar deodată apărătorii revoluţiei din clădirea comitetului central, care primiseră arme şi pistoale mitralieră AKM, deschiseră şi ei focul. Bătălia se întinse acum şi asupra comitetului central înainte să se fi dat vreun ordin.

Printre numeroșii apărători se afla și inginerul Dan Hazaparul, care primise, prezentînd buletinul de identitate, o armă veche pe care o vîrîse printr-o fereastră îngustă de la primul etaj al clădirii comitetului central luminată ca ziua. Ca și alte duzini de diletanți timorați, trăgea și el, fără să țintească, în întunericul de afară, în care mitralierele TAB-urilor răspunzînd cu răpăitul lor.
După cîteva ceasuri, ofițerii direcției 5, începură să dea foc actelor sortate și documentelor ce nu mai erau necesare. Flăcări roșii-gălbui izbucniră și din sediile securității aflate în jur. Intrat și el în continuare, generalul Gușă chemase alte unități de întărire, al căror foc continuu incendie în curînd și cupola Bibliotecii.
Acum întăririle și mijloacele de luptă soseau din toate părțile. Soldați și recruți fără suficientă instrucție trăgeau de zor, ca și civilii care nu voiau să-și abandoneze libertățile de-abia cucerite, piața devenind o scenă de apocalips. Curînd primii morți rămăseseră întinși pe uriașa întindere de asfalt, luminați de proiectoarele televiziunii și de gloanțele trasoare.
Către orele 23 echipa de televiziune franceză de la „La cinq” se înființase la locul desfășurării acestor incredibile scene pentru a filma lupta. Operatorul Du Tertre se repezi în prima linie, pe cînd reporterul Calderon se adăposti în spatele unui tanc. Acesta, fără vreun avertisment, făcu o manevră bruscă înainte, apoi se dădu încet înapoi. Ziaristul, ascuns în spatele vehiculului, complet surprins de aceste mișcări, fusese aruncat la pămînt la prima deplasare, iar la a doua fu strivit, cu încetul, de șenilele tancului. Strigătele sale nu se auziseră în zgomotul asurzitor al luptei.
A trecut mai mult de o jumătate de oră pînă a observat Du Tertre petele întunecate de sînge care rămăseseră în urma tancului. Cu excepția unor părți zdrobite ale trupului, din Calderon, prietenul său, nu mai rămăsese nimic.
Cam o oră după începutul inexplicabilei declanșări a focului în tot orașul, se răspîndise cu iuțeala fulgerului bănuiala, că teroriști în slujba tiranului arestat încercau să recucerească puterea. În timp ce Ceaușeștii erau deținuți într-o cameră a unei cazărmi din Tîrgoviște, zvonurile din oraș luau dimensiuni apocaliptice. Unul din efectele panicii ce se întindea, fusese blocarea străzilor ce duceau în centru cu camioane și betoniere de mare tonaj, pentru a împiedica accesul trupelor care, chipurile, veneau dinspre Tîrgoviște. Răniți alergau văitîndu-se pe străzi, femei plîngeau și se văicăreau pe la colțuri, copiii trăgeau în noapte. Peste tot se aflau parcate în întuneric, fără nici un scop, canmioane conduse de revoluționari extenuați.
Aproape de miezul nopții luptele se întinseseră și la televiziune. Securitatea dispunea și în cartierul elitist Dorobanți, unde se afla și televiziunea, de nenumărate puncte de sprijin. În diverse vile se montaseră instalații, cu care erau supravegheate ambasadele occidentale cu sedii în acest cartier. Cu ajutorul unor antene foarte înalte erau ascultate convorbirile telefonice ale dusmanilor de clasă. Siguranța acestor locuințe conspirative era asigurată tot de ofițeri ai direcției a 5-a. În schimb, înaltul bloc al televiziunii nu prezenta vreun interes deosebit pentru ei, căci orice țintaș dibaci, ar fi putut reteza dintr-un foc lunga antenă, întrerupînd de îndată emisiunile.²⁴ (²⁴ Clădirea studiourilor televiziunii nu prezentase după terminarea luptelor nici măcar o singură urmă de proiectil. Întrucît ea este acoperită cu mozaic, urmele luptelor ar fi fost ușor de recunoscut. Însă direcția de tragere a fost în exclusivitate dinspre televiziune spre vilele din jur.)
Totuși, și aici armata începu să preia apărarea contra unui presupus atac împotriva televiziunii, întocmind în acest scop un plan amănunțit. Comandantul sectorului fusese numit maiorul Gheorghe Toader, care amplasă mai multe tancuri la porțile instituției.
Apoi asigură și clădirea mică în care se aflau studiourile, iar pe latura dinspre calea Dorobanți mai aduse cîteva TAB-uri. O formație de asalt, se adăposti în spatele zidului mic din fața blocului. Soldaților li se spuse că teroriștii se ascunseseră în vilele din față.
La orice foc de armă trebuia imediat ripostat. În plus, pe timpul nopții, circulația pe străzile din jur fusese interzisă, prin blocarea cu vehicule militare și TAB-uri așezate transversal.
Din dorința isterică de luptă, înăuntru, în instituție, se controla la lumina lanternelor de buzunar orice om. La cea mai mică mișcare mai întîi se trăgea și abia apoi se puneau întrebări. Isteria crescu pînă la paroxism cînd fu difuzată știrea că teroriștii pătrunseseră în culoarele subterane ale televiziunii, de unde pregăteau asaltul. Dar în acea noapte nu veni nici un atac, nici din clădire, nici din vilele de vis-a-vis.
Înainte ca la televiziune să fi izbucnit isteria, Iliescu și însoțitorii săi sosiseră acolo cu TAB-urile. După ce a început să se tragă din piața Palatului, ei fuseserpă în vehiculele armatei și duși la studiourile televiziunii.
La orele 20, Iliescu se adresă din nou populației neliniștite, calificînd luptele drept ultimele zvîrcoliri ale fiarei în agonie, care imediat dă înapoi în fața morții. Continuă apoi, încercînd să tempereze elanul revoluționar, cu avertismentul că sosise timpul încetării stării de euforie. „Autoritățile și reprezentanții poporului trebuie să preia controlul întregii țări”, zise el. După ce încheie cu știrea că peste o jumătate de oră se va da un nou comunicat, Iliescu și ai lui trecură la luarea măsurilor necesare pentru înlăturarea oricăror concurenți.
Mai întîi, fură îndepărtați studenții, care, la primele contacte de la comitetul central, fuseseră rugați de Iliescu să colaboreze. În timp ce grupul studenților într-o siguranță incertă, recruta aliați pe culoarele televiziunii, Iliescu se retrăsese, după tipicul folosit mai înainte, în studioul 5, unde împreună cu echipa sa restructurară lista întocmită puțin înainte în clădirea cc-ului.
Electricianul Nica, numărul 35 pe acea listă, fusese scos fără nici o explicație ca și cele ale tuturor tinerilor revoluționari. În schimb, apărură pe noua listă generalul Stănculescu și activistul Marțian care, la ordinul partidului, supraveghea programul tv. Pe noua listă apărură și Doina Cornea și Tokes, dizidenți de paradă, precum și fostul ministru de externe, Mănescu. Nici unul dintre ei nu fusese întrebat.²⁵ (²⁵ Prima „listă” a frontului fusese publicată în România liberă din 24 decembrie 1989.)
Imediat după aceea a fost „revizuit” programul fostului funcționar ONU, Dumitru Mazilu. Într-o atmosferă de discuții brutale Silviu Brucan, mentorul spiritual al grupului, a spulberat declarația în 10 puncte a concurentului său, declarație în care se cerea, printre altele, renunțarea imediat la pretenția de reprezentant unic a partidului comunist, precum și democrația pluralistă și separarea puterilor în stat. Nici măcar formula de sfîrșit a textului „Așa să ne ajute Dumnezeu” nu a fost iertată de Brucan.
În locul denumirii „forumul civic național” Brucan a mîzgălit, cu un scris înclinat, „frontul salvării naționale”.²⁶ (²⁶ Interviul cu Mazilu martie 1990, care mai poseda un exemplar al programului său modificat. Și Brucan a confirmat, într-o convorbire, „prelucrarea” programului.)
La orele 23 Iliescu se prezentă din nou în fața camerelor. Cu siguranță în voce, el citi primul comunicat al comitetului provizoriu al „frontului salvării naționale”. Cele zece puncte ale declarației prevedeau, între altele, organizare de alegeri libere în luna aprilie, desființarea privilegiului partidului comunist român de a fi singurul conducător al destinelor țării și înființarea unui sistem pluripartidist. În economie, frontul promitea restructurarea agriculturii și sprijinirea inițiativelor particulare.
În politica externă, mai spunea comunicatul, se va ține seama în primul rînd de bunele relații cu toți vecinii, precum și respectarea tuturor acordurilor internaționale. Înainte de face promisiuni, însă, Iliescu dăduse dispoziții ca frontul să preia întreaga putere în stat și să fie create de îndată consilii locale. Toate ministerele și instituțiile rămîneau în forma lor anterioară și erau puse sub conducerea frontului.
Acest comunicat fusese elaborat seara tîrziu de oamenii lui Iliescu, toți membri de partid în biroul de la etajul 11. Cu toate că în majoritatea problemelor se prevăzuseră și multe detalii privind cursul viitor, asupra odioasei securități se păstrase tăcerea absolută. Pînă și denumirea „frontului” o acceptase Iliescu. Colaboratorul lui Iliescu, Militaru, chiar în acea noapte avusese o convorbire telefonică cu Vlad, șeful securității, care rămăsese la comitetul central.
Pe la două noaptea, acesta se prezentase pentru prima oară în cariera sa, publicului. Cu toate că de-a lungul întregii zile fusese anunțată desființarea acestui temut serviciu, Vlad, prin intermediul unei casete, a declarat, cu perfidie că securitatea își schimbase direcția de acțiune. „Vă vorbește generalul colonel Iulian Vlad, comandantul trupelor securității statului și ale ministerului de interne. În această clipă istorică, toate unitățile ministerului luptă umăr la umăr alături de unitățile armatei române pentru salvarea națiunii noastre.²⁷ (²⁷ Declarația lui Vlad fusese difuzată, atît la radio, cît și la televiziune. Vezi copia emisiunii televiziunii din 23 decembrie 1989.)
Afară însă, acești „salvatori ai națiunii” trăgeau neîncetat asupra civililor nevinovați. Întregul cartier din jurul televiziunii era cufundat în întuneric. Pe aleea din fața clădirii se furișau prin noapte, tineri cu puști. La intervale regulate, generalul Toader, comandantul sectorului, dădea ordin să se răspundă din plin cu foc. Ostașii răcneau: „Teroriștii!” Lupta ținu toată noaptea, înregistrîndu-se și aici primii morți.

Dialoguri de pe front

La lăsarea nopții, aterizau pe aeroportul internațional Otopeni primii ziariști occidentali. Georges Mérillon, cu experiența sa îndelungată în zonele de război și de crize, în calitate de colaborator al agenției franceze de fotoreportaje Gamma, reuși să coboare din avionul liniei Air France și să pătrundă în orașul care de patru zile fusese izolat de lumea exterioară. Structurile vechiului regim erau în plină descompunere. Fotoreporterul trecu de bariera vamală și de cea a controlului pașapoartelor fără nici o dificultate. Îi urmară alte duzini de reporteri cu avioane-charter închiriate, veniți din Londra, Paris, Viena și Belgrad.
Una din echipele de televiziune, sosită în atmosfera de tensiune tipică acestui fel de situații, lucra pentru postul particular francez de televiziune „La cinq”. Patrice du Tertre cameramanul în vîrstă de 43 de ani al acestui post, cu o bogată experiență în relatarea obiectivă a evenimentelor de război, îl convinsese și pe colegul și prietenul său Jean-Louis Calderon, care avea doar 31 de ani, să-l însoțească în această tentantă misiune-fulger. Cei doi tineri mai făcuseră împreună multe asemenea ieșiri aventuroase.
În momentul sosirii lor în capitala României, fostul dictator își pierduse în occident aureola ce și-o construise cu greu de-a lungul deceniilor. Foștii aliați discreți ai lui Ceaușescu salutau acum fuga tiranilor cu un sentiment de ușurare născut din propria lor dorință de autoasanare morală.
Asemeni celor doi francezi, pe mulți ziariști curiozitatea profesională, dacă nu chiar aviditatea, îi împingea în miezul uraganului revoluționar. Locul exact al revoluției, așa cum aflaseră încă de la aeroport Du Tertre și Calderon, era piața Palatului, din centrul Bucureștiului.
Pe această scenă a rebeliunii, unde acum domneau concomitent bucuria și nedumerirea, era așteptată în jurul orelor 18 și echipa lui Ion Iliescu. Acesta, care-și completase între timp grupul cu generalul Gușă și căpitanul Lupoi, arăta vizibil nervos, în timp ce-și croia drumul prin mulțimea compactă. Sosise direct de la întîlnirea secretă de la ministerul apărării, din Drumul Taberei.
După un accident ușor de mașină, în piața Victoriei, în apropiere de televiziune, Iliescu sosise cu destulă întîrziere la ședința cu vîrfurile securității și ale armatei. Acolo, generalii Stănculescu, Chițac, Mortoiu și alți înalți comandanți ai securității așteptau, cu neliniște crescîndă, sosirea căpeteniilor politice ale revoluției. Printre ei se mai afla și inginerul Mihai Montanu, care, după toate probabilitățile, lucra tot pentru securitate. La începutul ședinței secrete domnea un haos total, căci nici un general de armată nu luase în calcul o răsturnare atît de rapidă.
Inițial, apariția lui Iliescu stîrni un val de întrebări, care vădeau neliniștea diferiților comandanți, privind viitorul imediat care-i aștepa. Iliescu repetă apelul său la unitate, spunînd că trebuia creat un organism provizoriu, care să preia puterea și să conducă destinele țării pînă la noi alegeri. Era necesar să se găsească un nume pentru acest organism. Petre Roman propuse denumirea „comitetul salvării naționale”, dar ceilalți tovarăși nu se putură înțelege asupra acestei denumiri. La urmă, Iliescu îl numi pe Gușă, șeful statului major general, ca șef al comandamentului central al revoluției, iar ca adjunct pe generalul Ghiță, comandantul unităților operative ale securității. ¹⁶ ( ¹⁶ Și această întîlnire a fost filmată în cea mai mare parte.)
Cea mai mare parte a grupului se grăbi apoi, tot cu mare întîrziere, apre piața Palatului.
Căpitanul Lupoi, care se alăturase elitei partidului, le deschidea acum drumul prin uriașa mulțime din fața comitetului central, cu gesturi autoritare. Pe parcurs fuseseră verificați de mai multe cordoane de control ale celor care-și spuneau „apărători ai revoluției”. Pînă la urmă, Iliescu, Brucan, Roman, Militaru și Gușă reușiră să ajungă în balcon care pe timpul întreruperii de o oră jumătate a emisiunilor televiziunii, fusese unica tribună a revoluției. Între timp, Iliescu își schimbase și el stilul. Acum saluta cu semnul victoriei. după ce se făcu liniște, se prezentă poporului ca șef al „Comitetului salvării naționale”.
„Securitatea nu mai există, continuă el proclamația sa. Trupele ministerului de interne au fost subordonate armatei.” Dar, jos rumoarea care se făcea auzită era net ostilă. Fostul secretar al comitetului central nu mai insistă și își întrerupse discursul. Luînd cuvîntul, generalul Gușă, ca reprezentant al armatei, reuși să calmeze atmosfera. Veniind din nou în față, Iliescu încercă să cîștige auditoriul de partea sa cu promisiuni concrete. „Dictatorul va fi adus înaintea justiției, zise el. În economie se vor face reforme profunde iar «programul de reconstrucție rurală », la care Ceaușescu voia să forțeze jumătate din țară, va fi imediat oprit. Dar în piață, unde se lăsase întunericul, atmosfera nu se îmbunătățea. Atunci Iliescu încheie, în pofida primirii ostile, cu calmul viitorului om de stat: „Vom trece acum la formarea conducerii provizorii”. După el se prezentă și conferențiarul Roman, care vorbi din nou despre viitorul „front al unității poporului”. Apoi dispărură cu toții, avînd aerul că erau dezorientați. ¹⁷ ( ¹⁷ Din diferite materiale filmate și interviuri cu martori oculari.)
Cu toate că masa celor din piață, conștientă de forța sa, nu se arătase favorabilă grupului de pe balcon, acesta reușise, totuși, să se prezinte la momentul potrivit restului țării. Două mașini ale televiziunii apăruseră în piață scurt timp înaintea sosirii lui Iliescu și compania reluaseră emisiunea în direct din piață.
În timp ce în balcon se succedau alți candidați care rîvneau să obțină simpatia poporului, printre care și Dumitru Mazilu, creatorul „forumului național cetățenesc”, în clădire „cadrele” deja se consultau. Revoluționarii neîncrezători, printre care și Nica Leon, se țineau scai de ei și îl priveau pe Iliescu permanent peste umăr atunci cînd acesta a prezentat o listă cu „persoane care ar putea ocupa posturi de răspundere”. ¹⁸ ( ¹⁸ Interviu cu Leon Nica în martie 1990.)
Pentru a înlătura incomoda supraveghere, micul grup al celor dinainte înțeleși, găsi o stratagemă de scăpare din strînsoare, pretextînd că conducerea provizorie are nevoie de liniște pentru a lucra, Iliescu, Brucan, Roman, Gușă și Militaru se retraseră în camera 226 de la etajul II, unde se încuiară, lăsînd afară ca paznic pe Cazimir Ionescu, un inginer cunoscut pentru afacerile sale notorii pe piața neagră, iar înăuntru pe căpitanul Lupoi. Acum nu mai intra decît cine era admis de cei doi cerberi. Începură să sosească în fața ușii noii puteri în formare, înalți securiști și alți bonzi ai fostului regim. Unul din ei era Gheorghe Ardeleanu, șeful USLA - unitățile speciale de luptă antiteroristă - care, cu mult fler, își pusese unitatea antiteroristă de 1600 de oameni la dispoziția lui Iliescu. Dar acum era vădit tulburat. Intrînd în cabinet, el îi șopti la ureche lui Gușă:
„Vom rezolva treaba așa cum s-a discutat cu Victor (probabil generalul Stănculescu)”. ¹⁹ ( ¹⁹ Vezi stenograma convorbirii, publicată în România liberă din 10 și 11 mai 1990. Aceste secvențe filmate au fost difuzate de postul TF3.)
Dar deodată se observă prezența în cameră a conferențiarului și colonelului securist Măgureanu. „Fața-de-șoarece” venise încă din primele ore ale după-amiezii în clădire, dar se ținuse tot timpul discret în rîndul din spate. Și pe timpul filmării pentru televiziune, rămăsese în spatele camerei de luat vederi neapărînd în cadru. ²⁰ ( ²⁰ Pe lîngă Măgureanu mai fusese prezent toată după-amiaza la comitetul central și procurorul general Nicolae Popovici, care, însă, a dispărut după revoluție.)
Iliescu se așezase acum cu spatele la o uriașă hartă în relief a României. Se vedea clar că el devenise șeful. Ceru legătura telefonică cu „tovarășul” Stănculescu la ministerul apărării. Apoi grupul continuă să încerce să salveze ce mai era de salvat.
Pe cînd Iliescu, cu un aer preocupat, studia lista nefinalizată propusă a demnitarilor, care fusese alcătuită afară, din spatele camerei de televiziune se auzise o primă dispoziție a invizibilului - pentru telespectatori - Măgureanu: „Domnule Iliescu, salvare națională nu sună bine. Amintește mai degrabă a lovitură de stat. Mai bine ar fi democrație națională”.
Discuția fu continuată de Roman, care propusese, la rîndul lui „frontul unității naționale”. Calmul Brucan, așezat în fața lui și puțin deoparte, îl contrazise. Fostul jurist stătuse luni de zile cu domiciliul forțat și nu-i cunoștea nici pe Roman, nici pe ceilalți de acolo. „Nu e bine”, obiectă el. Dar afară se ridicau voci, care cereau să se dea publicității odată un comunicat.
Se amestecă atunci în vorbă și Militaru: „Să rămînem la frontul salvării naționale, fu propunerea lui, spusă apăsat.” Nimeni nu reacționase însă. Generalul continuă: „Frontul salvării naționale există de șase luni”. Dar iarăși nimeni nu încuviință. Propunerea lui nu venise desigur, din senin, căci cu puțin înainte, șiretul general discutase pe culoarele comitetului central cu mai mulți înalți securiști, și în schimbul sprijinirii serviciilor de securitate i se oferise „frontul”, Militaru fiind imediat de acord.²¹ (²¹ Este surprinzător că Militaru se întîlnise cu Iliescu exact cu șase luni înainte în parcul Herăstrău, informîndu-l pe directorul editurii tehnice, după spusele unui securist anonim, despre constituirea „frontului”.)
Totuși Iliescu, căruia i se acorda acum autoritatea unui șef, nu fusese convins de denumirea „frontului salvării naționale”. El hotărî că asupra numelui se va mai discuta. Fără nici o jenă declară apoi, că luase legătura cu cei de la ambasada sovietică și că îi lămurise „cine sîntem și ce vrem”. Măgureanu puse capăt acestor discuții neproductive, spunînd că este urgent ca tot grupul să se deplaseze în Drumul Taberei, la minister. „Totuși, zise el, este bine ca domnul Iliescu să vorbească mai înainte poporului adunat afară”.

Following the aforesaid decision, the applicant did not request the company the concluding of the purchase contract, (Romania, ministry of foreign affairs, under-secretary of state, government agent for the European Court of Human Rights, Cambrea Irina)

România, județul Alba, orașul Zlatna, primăria, nr. 12529 din 12 decembrie 2011, către ministerul afacerilor externe, domnului subsecretar de stat, agent guvernamental pentru CEDO

Baba Teodor executor judecătoresc Alba Iulia, Chitanța SeriaABALBNr 9323962/49, data 27 mai 2004, am primit de la Căpitan Marcel Ioan, adresa Zlatna, suma de 1150000 adică unmilionosutăcincizecidemiilei reprezentînd onorariu notificare, C.E.C. Casa de Economii și Consemnațiuni „Regim special” Unicat-Seria A Nr. Unitatea Alba Iulia, recipisa Nr. 141/2533602 din 31 mai 2004 * 0888672, S-a primit spre consemnare suma de: lei 66000000 șaizecișișasemilioanelei depusă de Căpitan Marcel Ioan din Zlatna str. Piața Unirii nr. 4 județul pe seama și la dispoziția birou executor judecătoresc Baba Teodor din Alba Iulia str. Camil Velican nr. 26 județul reprezentînd valoarea de inventar a apartamentului situat în Zlatna str. Piața Unirii nr. 4 bl. S9-S9' sc. B ap. 24, potrivit deciziei civile 386/A/2004

Falsul intelectual

Conținutul unui înscris oficial poate fi denaturat chiar în momentul întocmirii acestuia de către un funcționar care se află în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu și care este competent, potrivit legii, de a emite acel înscris. Datorită modului specific în care se realizează falsificarea în acest caz, înscrisul oficial fals nu poartă, ca în cazul falsului material, urme materiale constatabile. Din punctul de vedere al condițiilor legale de formă și al competenței celui care l-a emis, înscrisul este valabil, alterarea adevărului privind numai conținutul său, adică faptele, datele sau împrejurările pe care este chemat să le probeze. Acest fals în înscisuri oficiale este denumit, în raport cu natura sa specifică, „Fals intelectual”. Prezentînd, ca și falsul material în înscrisuri oficiale, un vădit pericol social, fapta a fodt incriminată, constînd, potrivit art. 289 c. p., în „falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiune cu știință de a insera unele date sau împrejurări”.

România, județul Alba, orașul Zlatna, primăria, nr. 12529 din 8 decembrie 2011, către ministerul afacerilor externe, domnului subsecretar de stat, agent guvernamental pentru CEDO. Urmare a adresei dumneavoastră nr. L 1/10146/3089/AG/VIII, prin care ne solicitați să vă comunicăm demersurile efectuate în vederea executării deciziei civile nr. 386 din 12 martie 2003, pronunțată de curtea de apel Alba Iulia, cu privire la obligarea SC Serv Com Zlatna SA, la încheierea contractului de vînzare-cumpărare cu numitul Căpitan Marcel Ioan, domnul Căpitan Marcel Ioan nu s-a prezentat la sediul SC Serv Com Zlatna SA și nu a solicitat încheierea contractului de vînzare-cumpărare

Partea citată are dreptul la un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat. În cazurile prevăzute de art. 171 alin. 2 și 3 din codul de procedură penală, apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu își alege apărător cu care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un apărător din oficiu

Numele Căpitan, prenumele Daniela, fiica lui Gheorghe și Catrina, domiciliată în Alba Iulia, este chemată la acest organ de poliție, cu sediul în municipiul Alba Iulia, în calitate de persoană vătămată, privind săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 din codul penal

Numele Căpitan, prenumele Daniela, fiica lui Gheorghe și Catrina, de 36 de ani, de profesie asistentă medicală, din Alba Iulia, este chemată la acest organ de poliție, cu sediul în Alba Iulia, în calitate de parte vătămată,

Dreptul la asistență juridică este recunoscut și celorlalte părți din procesul penal. Exercitarea acestui drept este facultativă (art. 173 C. proc. pen.). Cererea de asistență juridică se adresează parchetului (în faza urmăririi penale) sau instanței de judecată (în faza judecății)

Art. 173

Asistenţa celorlalte părţi

Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa părţii căreia îi asigură apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii.

În cursul judecăţii, apărătorul exercită drepturile părţii pe care o asistă.

Când organul judiciar apreciază că din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător.

DOMNULE PREȘEDINTE,

         Subsemnata Daniela Căpitan, asistentă medicală principală la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia, domiciliată în Alba Iulia, Bd. Revoluției 1989, nr. 13, bl. 1C, et. II, ap. 6, jud. Alba, petentă în dosarul penal nr. 860/57/2012,

În temeiul art. 173 Cod de procedură penală, vă rog SĂ NU-MI DESEMNAȚI UN APĂRĂTOR.

Anexez:

- ministerul administrației și internelor, inspectoratul de poliție al județului Alba, serviciul de investigare a fraudelor, dosar penal nr. 206/P/2011 din 26 mai 2011, citația nr. 1,

- România, ministerul administrației și internelor, inspectoratul de poliție al județului Alba, serviciul de investigare a fraudelor, dosar penal nr. 206/P/2011 din 26 mai 2011, citație emisă la 31 august 2011,

- România, curtea de apel Alba Iulia, secția penală, dosar nr. 860/57/2012, citație emisă la 13 septembrie 2012.

     Data depunerii
     24 octombrie 2012

     Semnătura

Căpitan

    

DOMNULUI PREȘEDINTE AL CURȚII DE APEL ALBA IULIA

Instanța va dispune rezilierea contractului de închiriere chiar dacă curtea de apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 386/A/2004, pronunțată în dosarul nr. 251/2004 (dosar acvirat), a obligat reclamanta SC Serv Com Zlatna SA să încheie pentru apartament un contract de vînzare-cumpărare cu plata în rate cu aceștia. Instanța va dispune în acest sens, deoarece așa cum rezultă din adresa primăriei orașului Zlatna nr. 625 din 26 ianuarie 2010 de la filele 587-588, pîrîții nu au făcut demersuri pentru punerea deciziei civile în executare, în sensul de a solicita cumpărarea apartamentului, preferînd să-l folosească fără ca să plătească chiria. (România, judecătoria Alba Iulia, dosar nr. 3303/176/2007, sentința civilă nr. 623/2010, ședința publică din 2 februarie 2010, completul compus din președinte Cotea Felician Sergiu, grefier Vasile Daniela, pagina 12)

Baba Teodor executor judecătoresc Alba Iulia, Chitanța SeriaABALBNr 9323962/49, data 27 mai 2004, am primit de la Căpitan Marcel Ioan, adresa Zlatna, suma de 1150000 adică unmilionosutăcincizecidemiilei reprezentînd onorariu notificare, C.E.C. Casa de Economii și Consemnațiuni „Regim special” Unicat-Seria A Nr. Unitatea Alba Iulia, recipisa Nr. 141/2533602 din 31 mai 2004 * 0888672, S-a primit spre consemnare suma de: lei 66000000 șaizecișișasemilioanelei depusă de Căpitan Marcel Ioan din Zlatna str. Piața Unirii nr. 4 județul pe seama și la dispoziția birou executor judecătoresc Baba Teodor din Alba Iulia str. Camil Velican nr. 26 județul reprezentînd valoarea de inventar a apartamentului situat în Zlatna str. Piața Unirii nr. 4 bl. S9-S9' sc. B ap. 24, potrivit deciziei civile 386/A/2004

România, județul Alba, orașul Zlatna, primăria, SPGC, nr. 675 din 26 ianuarie, 2010, către judecătoria Alba Iulia, dosar nr. 3303/176/2007, prin prezenta vă comunicăm că numitul Căpitan Marcel Ioan nu face dovada că a solicitat cumpărarea apartamentului de la SC Serv Com Zlatna SA societate care a avut în administrare fondul locativ în perioada 2000-2007

Falsul intelectual

Conținutul unui înscris oficial poate fi denaturat chiar în momentul întocmirii acestuia de către un funcționar care se află în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu și care este competent, potrivit legii, de a emite acel înscris. Datorită modului specific în care se realizează falsificarea în acest caz, înscrisul oficial fals nu poartă, ca în cazul falsului material, urme materiale constatabile. Din punctul de vedere al condițiilor legale de formă și al competenței celui care l-a emis, înscrisul este valabil, alterarea adevărului privind numai conținutul său, adică faptele, datele sau împrejurările pe care este chemat să le probeze. Acest fals în înscisuri oficiale este denumit, în raport cu natura sa specifică, „Fals intelectual”. Prezentînd, ca și falsul material în înscrisuri oficiale, un vădit pericol social, fapta a fodt incriminată, constînd, potrivit art. 289 c. p., în „falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiune cu știință de a insera unele date sau împrejurări”.

Falsul în înscrisuri

În condițiile vieții sociale din zilele noastre, înscrisurile care au însușirea de a produce consecințe juridice joacă un rol deosebit de important, deoarece de încrederea ce li se acordă depinde formarea și desfășurarea normală a numeroase relații sociale. Faptele de alterare a adevărului cu privire la aceste înscrisuri prezintă un evident pericol social. Prin săvîrșirea unor asemenea fapte se zdruncină încrederea publică în înscrisuri, în autenticitatea sau veridicitatea lor, pereclitîndu-se astfel relațiile sociale care se întemeiază pe această încredere. De aceea, legiuitorul a incriminat faptele de alterare a adevărului cu privire la înscrisuri, incluzîndu-le, sub denumirea „Falsul în înscrisuri”, în cel de-al treilea capitol al titlului consacrat de partea specială a Codului penal infracțiunilor de fals, ca o subgrupă distinctă a acestor infracțiuni.

Constituirea subgrupei distincte a infracțiunilor de fals în înscrisuri își găsește justificarea în aceea că, în cazul acestor infracțiuni de fals, alterarea adevărului privește numai anumite entități - înscrisurile - care se deosebesc de entitățile cu privire la care se alterează adevărul în cazul celorlalte infracțiuni de fals.

Infracțiuni de fals

Prin „fals”, în sensul cel mai larg al acestei noțiuni, se înțelege orice alterare a adevărului. Faptele de alterare a adevărului sînt numeroase și variate. Dintre aceste fapte, legiuitorul a incriminat pe cele care, aducînd atingere unor valori sociale ocrotite de lege, prezintă gradul de pericol social necesar considerării lor ca infracțiune. În raport cu specificul valorii sociale căreia îi aduc atingere, unele dintre faptele incriminate de alterare a adevărului au fost incluse în categoria infracțiunilor contra patrimoniului (înșelăciune), sau în categoria infracțiunilor contra persoanei (calomnia, seducția), altele au fost incluse în categoria infracțiunilor care împiedică înfăptuirea justiției (denunțarea calomnioasă, mărturia mincinoasă) sau în cea a infracțiunilor la regimul stabilit pentru anumite activități economice (înțelăciunea la măsurătoare, înșelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor), etc. Sub denumirea „infracțiuni de fals”, legiuitorul a inclus într-o categorie distinctă de infracțiuni, în titlu VII al părții speciale a Codului penal, faptele de alterare a adevărului cu privire la anumite entități, monede, timbre sau alte valori, instrumente de autentificare sau de marcare, înscisuri - care au menirea, potrivit legii, să facă dovada adevărului  pe care îl exprimă sau îl atestă.

Din 5 august 2010 numiții Sapta Florian, executor judecătoresc din cadrul camerei executorilor judecătorești de pe lîngă curtea de apel Alba Iulia, cu sediul în Alba Iulia, Piața Iuliu Maniu, nr. 25, jud. Alba, Pop Cristina Elena, consilier juridic și Ciubancan Laura, salarizare, de la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia, cu sediul în Alba Iulia, Bd. Revoluției 1989, nr. 23, jud. Alba, Bolosin Mariana, directoare și Oancea Patricia, popriri, de la BRD-GSG sucursala județeană Alba, cu sediul în Alba Iulia, str. Ardealului, nr. 2, bl. 31B-31C, jud. Alba, la cererea primarului orașului Zlatna, ing. Ponoran Silviu, consilierului juridic al primăriei orașului Zlatna, jurist Todorescu Aurel și a șefului serviciului public de gospodărie comunală din cadrul primăriei orașului Zlatna, ing. Vințan Petru, cu sediul în Zlatna, str. Calea Moților, nr. 12, jud. Alba, îmi urmăresc tot salariul (1/1), încălcînd dispozițiile art. 409 C. proc. civ., urmărirea fiind nulă, art. 410 C. proc. civ.

The Queen's Palaces - Buckingham Palace - 2 of 2

The Queen's Palaces - Buckingham Palace - 1 of 2

ÁRTĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Formă a activității umane și a conștiinței, constînd în realizarea de structuri expresive capabile să genereze și să comunice emoții specifice complexe, la care participă, atît în actul creației cît și în acela al receptării, senzorialitatea, intuiția, afectivitatea și inteligența. De-a lungul istoriei sale, creația artistică, păstrîndu-și specificitatea de geneză, conține și transmite în limbaj propriu datele despre realitatea obiectivă sau subiectivă pe care artistul o traversează. Această apartenență la o dublă realitate conferă artei statutul de dimensiune constitutivă a umanului. Parte integrantă a culturii, a. îndeplinește un rol important în societate prin funcțiile cognitivă și educativă care-i sînt implicite. ♦ Operă de a. = operă realizată prin activitatea artistică creatoare. ♦ Om de a. = persoană care desfășoară o activitate artistică sau care studiază probleme de artă. Arte frumoase = denumire dată grupului de arte alcătuit din: pictură, sculptură, grafică (în trecut și arhitectură, poezie, muzică și dans). Arte plastice v. plastic. A. decorativă v. decorativ. A. populară = ansamblu de creații artistice, de obicei anonime, realizate de popor (literatură, muzică, dansuri, obiecte de artă plastică sau de artă decorativă). A. poetică v. poetic (3). A. pentru a. = formulă exprimînd teza autonomiei absolute a a. față de societate. În sec. 19, ca reflex al dezacordului dintre adepții tezei și mediul existent, a.p.a. era îndreptată împotriva didacticismului, academismului și influențelor mentalității filistine în artă. A. 1900 (a. nouă) = mișcare artistică generată de ideile estetice europene de la sfîrșitul sec. 19 și începutul sec. 20. Corespunde următoarelor curente artistice: art nouveau în Franța, Jugendstil sau Secession în Germania și Austria; modern-style în Anglia, stil „Floreale” în Italia, stil „Coup de fouet” în Belgia, școala din Glasgow în Scoția, stil „Joventud” în Spania, „Tiffany style” în S.U.A. etc. Se definește ca o tentativă de integrare a artei în viața socială, astfel situîndu-se în curentul general al avangardei democratice. Trăsătura generală a mișcării este căutarea unei noi și moderne sinteze a artelor. La începutul sec. 20, a. 1900 marchează arhitectura, decorația, pictura, sculptura și artele grafice pe teritoriul României. Ecouri ale acestei mișcări se simt în opere lui Șt. Luchian, N. Vermont, Hollósy Simon, Th. Pallady, Kimon Loghi, D. Paciurea, Cecilia Cuțescu-Stork, Al. Ziffer, A. Popp, I. Theodorescu-Sion, N. Tonitza. În cadrul a. 1900 din România apar formele originale ale stilului neoromânesc din arhitectură, promovat de I. Mincu, P. Antonescu, Gh. Sterian, N. Ghika-Budești. Importantă este și școala Secession de arhitectură și decorație din Transilvania. A. cinetică = curent artistic internațional, răspîndit în al cincelea deceniu al sec. 20 prin opere semnate de V. Vasarely, B. Munari, J.R. Soto, J. Tinguely, N. Schöffer, P. Bury. Se caracterizează prin experimentarea unor mișcări în opera de artă, de la cele mecanice și luminoase la cele electromagnetice, supuse unor calcule și programe de tip științific. A. concretă = curent artistic european din cadrul mișcării abstracte moderne, caracterizat printr-o mare libertate compozițională. Principiile curentului sînt teotetizate de șeful grupului, Theo van Doesburg, în „Manifestul artei concrete” (1930). 2. Îndemînare într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere îndemînare și pricepere. ♦ Arte grafice = tehnica reproducerii și multiplicării, sub formă de imprimate sau de cărți, a originalelor scrise sau desenate de obicei în creion, cărbune, cretă sau peniță. Arte liberale = (în ev. med.) cele șapte discipline care constituiau învățămîntul scolastic, grupate în ciclurile trivium și quadrivium. A. militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.

ARHITECTÚRĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Știința și arta de organizare și construire a spațiilor necesare vieții și activității umane. Avînd o dublă determinare, funcțională și artistică, evoluția a. depinde de tipurile de materiale folosite într-o anume epocă (lemn, piatră, cărămidă, beton), de destinația clădirii (locuințe, clădiri de cult, clădiri industriale, militare etc.) și de climatul spiritual în care apare. Elementele de bază ale a. – volumul, suprafața și planul – organizate după un anumit ritm, caracterizează stilurile arhitectonice. În funcție de concepția epocii, înclinată către funcțional sau către spiritual, a. accentuează fie structura construcțiilor (a. clasică grecească, Renașterea, a. sec. 20), fie forma generală și decorul, în scopul creării unui sentiment sau accentuării specificului național (a. egipteană, barocă, neoromânească). După destinația edificiilor, a. este împărțită în: a. civilă, a. religioasă, a. militară, a. industrială etc. A. peisagistică = știința și arta de a interveni asupra peisajului, în scopul obținerii unui spațiu cu valențe estetice. Latura cea mai importantă o constituie arta grădinilor. A. – sculptură = curent apărut după al doilea război mondial, ca reacție la cubismul interbelic, care urmărește integrarea a. în peisaj prin apropierea aspectului ei exterior de forma sculpturală, sau, chiar, prin crearea unor sculpturi locuibile. ♦ P. ext. Aspectul compozițional al unei opere artistice; structură. 2. (INFORM.) Arhitectura calculatoarelor = asamblarea subsistemelor funcționale într-un calculator numeric, pentru a obține performanțele impuse în condiții de cost avantajoase.

Infracțiunea (lat. infractio „distrugere”) - prevăzută în capitolul I, titlul II, art. 17, C. pen., partea generală, una din instituțiile fundamentale ale dreptului penal, alături de răspunderea penală și pedeapsă. Ea este definită în textul de lege ca fapta ce prezintă pericol social, săvîrșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală

Către biroul executorului judecătoresc Florian Sapta, primăria orașului Zlatna, reprezentată prin primar, inginer Siviu Ponoran formulez cerere de executare silită, avînd în vedere dispozitivul sentinței civile nr. 623/2010, pronunțată de judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 3303/176/2007

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta Daniela Căpitan împotriva încheierii pronunțată de judecătoria Alba Iulia în dosarul civil nr. 4898/176/2009 la data de 2 decembrie 2009, în contradictoriu cu intimata primăria orașului Zlatna. Obiectul cauzei anulare acte (?)

Executorul judecătoresc a instrumentat în acest caz dosarul execuțional nr. 49/2011 procedînd la somarea contestatoarei pentru plata creanței și predarea imobilului. Deoarece nu a dat curs somației s-a procedat în data de 20 iunie 2011 (?) la evacuarea recurenților din imobil conform procesului-verbal și înființarea popririi asupra veniturilor salariale ale debitoarei (?) pentru sumele cuprinse în titlul executoriu (?)

România, județul Alba, orașul Zlatna, primăria, nr. 13283 din 20 decembrie 2010, către biroul executorului judecătoresc Sapta Florian

- 6392,36 lei, sumă ce reprezintă debit conform titlului executoriu și, - 3666,29 lei, în total suma de 583,34 lei (?)

Orice executare silită se poate contesta de cei interesați sau vătămați prin executare (art. 399 C. proc. civ.). Contestația constituie mijlocul procedural prin care cei interesați sau vătămați prin executare pot cere și obține desființarea actelor și măsurilor ilegale de executare

Domnule președinte, subsemnata Minodora Căpitan, formulez cerere de chemare în judecată a pîrîtei primăria orașului Zlatna, pentru ca să fie obligată să demonteze plăcile de polistiren cu care au fost placați pereții exteriori ai apartamentului meu

DOMNULE PREȘEDINTE,

     Subsemnata Minodora Căpitan, domiciliată în Zlatna, str. Piața Unirii, nr. 5, bl. 1, sc. A, et. II, ap. 7, jud. Alba,

Formulez

CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

a pîrîtei primăria orașului Zlatna, cu sediul în Zlatna, str. Calea Moților, nr. 12, jud. Alba, pentru ca să fie obligată să demonteze plăcile de polistiren cu care au fost placați pereții exteriori ai apartamentului meu.

Cer de asemenea, obligarea pîrîtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu acest proces.

Motivele acțiunii:

Placarea cu polistiren a pereților exteriori ai blocurilor nu este necesară deoarece blocurile sînt din construcție izolate termic, de exemplu blocurile cu patru etaje construite din panouri prefabricate din beton armat de tip sandwich au cea mai bună soluție de izolare termică, eficientă și sănătoasă pentru că izolează termic și nu permite formarea igrasiei, deoarece sînt cu pereți dubli care au între ei saltele de vată mineral, la interior.
     Soluția de izolare termică cu polistiren a pereților exteriori ai construcțiilor supraetajate, nu este sănătoasă deoarece prin anveloparea în plastic a blocului, va transpira tot blocul, va crește nivelul de umiditate în camere, se va produce astfel condens și mucegai -- igrasie în pereții exteriori ai încăperilor, pentru că nu frigul, ci condensul produce mucegai pe pereții interiori ai unei camere.

În drept, îmi întemeiez acțiunea pe dispozițiile art. 475 și art. 480 cod civil.

Depun prezenta acțiune în două exemplare, unul pentru instanță și unul pentru a se comunica pîrîtei odată cu citația.

Depun taxă de timbru în valoare de 8 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei.

     marcelcapitan.blogspot.com
     Data depunerii
     15 octombrie 2012
     Semnătura
     Minodora Căpitan

DOMNULUI PREȘEDINTE AL JUDECĂTORIEI ALBA IULIA

Printul de Wales a venit la Viscri pentru a inaugura “Prima staţie de epurare ecologică din România”

Luni, 23 Mai 2011 | Autor: Florin Ghinda

Prima staţie de epurare ecologică din România realizată de Grupul Rompetrol şi Mihai Eminescu Trust

Grupul Rompetrol, prin programul său de responsabilitate socială corporativă – “Împreună pentru fiecare”, a susţinut proiectul “ECO H2O – Prima staţie de epurare ecologică”, propus de Fundaţia “Mihai Eminescu Trust”. Valoarea sprijinului acordat de companie este de 12.000 EURO.

 

Proiectul din satul Viscri, jud. Braşov, a fost realizat de specialişti din Germania şi Belgia şi a presupus realizarea unui sistem de canalizare centralizat şi construcţia unei staţii ecologice de epurare a apelor uzate din gospodării prin intermediul a trei lacuri artificiale şi a unor plante acvatice (macrofite). Pe termen lung, se urmăreşte racordarea tuturor celor 255 de gospodării la sistemul de canalizare şi epurare.

Satul Viscri, inclus in Patrimoniul Mondial UNESCO, a fost ales pentru implementarea acestui proiect datorita valorii deosebite a patrimoniul existent, arhitectura, viaţa spirituală şi cadru natural. Realizarea acestui sistem nu contribuie doar la îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei, dar are şi un efect de asanare deosebit de important pentru protecţia arhitecturala.

Proiectul a fost inaugurat luni, 16 mai, in prezenţa E.S. Prinţul de Wales, Patronul Fundaţiei Mihai Eminescu Trust.

———————————————————————————————————————————-

Printul de Wales a venit la Viscri pentru a inaugura “Prima staţie de epurare ecologică din România”

 

In celebrul sat Viscri din judetul Brasov a avut loc inaugurarea Primei staţii de epurare ecologică din Romania. Statie care va contribui ca mediul înconjurător să fie mai curat, calitatea vieţii satenilor să fie îmbunătăţită, iar aspectul tradiţional specific al satului să fie menţinut. Inaugurarea a avut loc in prezenta Altetei Sale Regale Printul de Wales, patronul Fundatiei Mihai Eminescu Trust, care a venit special in Viscri pentru acest  eveniment. Printul Charles a dezvelit un bustean de stejar pe care sta scris “Prima statie de epurare ecologica din Romania. Inaugurata in prezenta Altetei Sale Regale Printul de Wales. 16 mai 2011.” Printul a stat de vorba cu satenii, a mers pe jos pe strazile satului admirand casele bine conservate cu ajutorul meseriasilor locali. Si i-a asigurat pe cei din Fundatie ca vor avea mereu sprijinul sau in realizarea proiectelor de revitalizare a celor 25 de sate din Transilvania in care activeaza Fundatia a carei presedinta este Jessica Douglas-Home. Printul de Wales a declarat la inaugurare ”Sper ca acest proiect  va fi in beneficiul comunitatii multi ani de acum incolo si ca alte comunitati vor urma exemplul vostru.”

Pentru ca a crescut numarul turistilor care vin la Viscri, de la 400 turisti in anul 2000 la 12.000 turisti in anul 2010, comunitatea din Viscri impreuna cu Fundatia Mihai Eminescu Trust i-au propus Altetei Sale Regala Printul de Wales sa sprijine realizarea statiei de epurare a apelor uzate din gospodării prin intermediul naturii. Este un sistem necostisitor pentru ca nu este necesara energia electrica si purificarea apelor se face cu ajutorul stufului si a bacteriilor aerobice prin 3 lacuri amenajate la marginea satului. Satul Viscri este inclus în lista localităţilor aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Fundatia Mihai Eminescu Trust si-a inceput activitatea in 1999 pentru revitalizarea satelor din Transilvania, sub patronajul Altetei Sale Regale Printul de Wales. Totul in sprijinul comunitatilor locale din 25 de sate din 4 judete (Brasov, Mures, Sibiu si Covasna). Pana in prezent s-au desfasurat peste 800 de proiecte de formare a mesterilor locali cu folosirea materialelor locale traditionale, restaurarea imobilelor si a bisericilor fortificate, amenajarea spatiului public, promovarea si initierea turismului cultural. Fundatia promoveaza activitatea turistica si in alte sate precum Malancrav, Floresti, Alma Vii, Crit, Biertan, pentru a pune in valoare arhitectura speciala a locului.

Presedinta Fundatiei, Jessica Douglas-Home, l-a invitat pe Alteta Sa Regala Printul de Wales pentru prima data in Romania in 1998, iar mostenitorul tronului britanic a descoperit si s-a indragostit de zona, de arhitectura si de mediul unde omul si natura traiesc inca in armonie.

—–

Acest proiect a fost co-finaţat de Rompetrol. Proiectul este derulat în parteneriat cu: Primăria Comunei Buneşti şi Şcoala Generală Buneşti, Şcoala Primară Viscri.

Lucrări de regularizare

Reno Complet

Comuna Corcova – zonă permanent inundabilă Ploile căzute parcă fără milă pe parcursul lunii trecute, a creat destule probleme comunei Corcova, însă vina aparţine celor ce au pus în aplicare un proiect cu susu-n jos.

Comuna Corcova – zonă permanent inundabilă 

Ploile căzute parcă fără milă pe parcursul lunii trecute, a creat destule probleme comunei Corcova, însă vina aparţine celor ce au pus în aplicare un proiect cu susu-n jos.

 
Pârâul Coşuştea, care pe timpul verii devine un firişor de apă anemic, pe timpul lunilor ploioase, aşa cum a fost şi cazul lunii mai a.c., se transformă într-un adevărat tăvălug nimicitor ce mătură absolut totul în cale. Locuitorii comunei Corcova se văd neputincioşi în faţa furiei naturii şi a forţei apelor. Interesant este faptul că localnicii nici măcar nu îşi pot asigura culturile de pe terenurile proprietate personală. „Firmele de asigurări nu vor să asigure terenurile localnicilor împotriva inundaţiilor. Cunosc faptul că aici este o zonă inundabilă şi refuză asigurarea”, a declarat primarul comunei Corcova, Durac Adam. Acesta susţine însă că vina aparţine proiectanţilor care au realizat şi pus în aplicare proiectul de regularizare a pârâului Coşuştea. „Regularizarea pârâului trebuia făcută de la vărsare spre izvoare şi nu invers aşa cum a fost făcută. Degeaba am trâmbiţat în stânga şi în dreapta că această zonă va deveni o adevărată deltă. Nu am fost ascultat. Aşa că în fiecare primăvară şi toamnă, zona comunei Corcova devine pradă pârâului ce iese din matcă în urma ploilor. Mai mult, am înţeles că se doreşte chiar înfiinţarea unei zone inundabile între Corcova şi Căzăneşti, o adevărată deltă. Aşa că, fără implicarea oamenilor politici în realizarea unui proiect de regularizare a pârâului Coşuştea până la vărsarea în râul Motru, zona Corcova rămâne una la cheremul vremii”, a mai declarat Durac Adam.
Drumurile, o mare problemă
Problemele iscate de pârâul Coşuştea nu sunt singurele cu care se confruntă locuitorii comunei Corcova. Una dintre cele mai arzătoare probleme o constituie starea deplorabilă a Drumului Judeţean 671 A. „De peste opt ani nu s-a făcut absolut nici-o lucrare de reabilitare a acestui drum pe o distanţă de 16 kilometri între Corcova şi Căzăneşti. Este un drum judeţean şi eu nu pot interveni în repararea lui. Mai mult, am mai umplut eu gropile cu ciment, însă starea  drumului rămâne una dezastruoasă. De câteva zile, au venit muncitori de la o firmă, au curăţat gropile, dar au „uitat” să le mai plombeze. La fel se întâmplă şi cu podul peste pârâul Coşuştea. Au reabilitat drumul Strehaia – Motru, însă pe o porţiune de 600 de metri, de o parte şi alta a podului, am rămas tot cu piatră cubică. Am intervenit la Bucureşti pentru remedierea problemei, însă am fost anunţat că această porţiune de drum nu va fi modernizată şi va rămâne în stadiul existent. Chiar acum în zonă se află o echipă de la Drumuri Naţionale, însă nu fac reabilitare, ci aranjează piatra cubică”, a mai declarat Durac Adam.
Dumitru Stoichiţa