După cum rezultă dintr-un memoriu adresat lui Emil Bodnăraș în 1965, Nicolae D. Stănescu și-a oferit serviciile partidului comunist român din calcul politic: „Imediat după 23 august 1944, încă din primele zile, conștient de direcția în care în mod natural se îndreaptă mersul istoriei noastre, am luat contact cu tov. Maurer, pe care pînă atunci nu-l conoscusem, dar cu care în timpul bombardamentelor germane stătusem în același adăpost, fiind întîmplător vecini de stradă.” Ion Gheorghe Maurer activase pentru scurtă vreme ca ajutor al lui Bodnăraș și adjunct al lui Mirel Costea, comandantul serviciului de informații al partidului comunist român, care l-a și prezentat de îndată șefului formațiunilor de luptă patriotică. Stănescu ținea legătura fie direct cu Botnăraș, fie prin intermediul lui Ivan (Vanea) Didenko, fost agent NKVD, șeful serviciului de contrainformații din secția a II-a a formațiunilor de luptă patriotică, încadrat după 6 martie 1945 în serviciul special de informații Nicolae D. Stănescu a reușit prin poziția înaltă pe care o ocupa, ca șef de secție în serviciul de informații să pună la dispoziția comuniștilor rezultatele activității agenturii. Privind retrospectiv, Nicolae D. Stănescu nota că „între 23 august 1944 și 6 martie 1945, am urmărit intrigile și mașinațiunile politice care se urzeau de guvernele Sănătescu și Rădescu, unele în colaborare cu serviciul special de informații, ținînd la curent și avertizînd din timp conducerea partidului comunist român.”
Între documentele rămase de la Emil Botnăraș s-au păstrat note ale serviciului de informații (noua denumire a serviciului special de informații din septembrie 1944 și pînă în martie 1945) ce cuprindeau, printre altele, știri politice de la nivelul conducerilor partidelor istorice, din timpul crizelor de guvern din toamna anului 1944. Aceste note informative s-au bucurat de o asemenea apreciere din partea șefilor serviciului de informații al partidului comunist român, încît unele au fost transcrise integral, semnate cu numele conspirativ „Mirel”, de șeful secției a II-a, H. Zeider, și înaintate persoanelor din conducerea partidului comunist român care primeau buletinele informative ale formațiunilor de luptă patriotice.