Oameni care râd

Despre studentul la medicină Mihai Maga am spus că a fost arestat în 1949, arestarea întâmplându-se în asemenea condiții că nu s-a putut face vreo legătură între el și noi. Prin ce-a trecut la securitate până aceata s-a convins că nu a avut relații cu noi, nu știu dacă a povestit cuiva în afara lui Ion Chiujdea. A fost condamnat la patru ani închisoare, dacă-mi aduc bine aminte. Ion Chiujdea mi-a povestit că Mihai a venit din închisoare. „E schimbat mult. La orice lucru râde și le ia toate, viață și moarte, în râs, cu un calm desăvârșit.” 
Mihai ne-a fost amândurora coleg de clasă la „Radu-Negru”. Era de-o intransigență morală desăvârșită, nu admitea compromisurile, nici pentru el, nici pentru alții. Era cel care a impus și a vegheat la o disciplină de fier, atât în clasă cât și în afară. Chiulangiii, fumătorii, purtătorii unor tare morale îi duceau frica mai mult decât directorului și dirigintelui. Când am mers într-o excursie la Bâlea, a fost singurul care a traversat lacul înot în apa rece ca gheața. După terminarea liceului, în 1942, a intrat la școala militară de ofițeri și, ca sublocotenent, a luptat pe frontul din Moldova și apoi în Apus. S-a înscris la medicină la Cluj, și a scăpat la arestările din 1948. 
Ion Chiujdea voia să știe ce se petrecea în închisori și se mira că Mihai evita să povestească. Și râdea. „Ce să-ți spun? Tot n-ai putea înțelege. Închisoarea n-are logică. Mulțumiți lui Dumnezeu că vă puteți apăra libertatea cu arma. Voi nu știți că sunteți fericiți. Dar să vă feriți să nu cădeți vii în mâna lor.” „Ce știți de ceilalți? De Pavel Mârza, Petru Săbăduș, Iancu Morar, Victor Florea, Moise Bărcuțean, Leonte Nuțiu?” Nu, nu știa nimic de soarta lor. „Nu-ți cunoști nici vecinul de celulă.” „Nici de Gheorghe Toader?”„În închisoare viața nu valorează nimic.” 
- Și închipuiește-ți că toate le spunea râzând. 
- Știți că ăștia mi-au cerut să-i ajut să vă prindă. Dacă vă pot ajuta, spuneți-mi cum. Dacă refuz, mă arestează iar. 
Împreună cu Ion Chiujdea, am alcătuit o întreagă echilibristică de inducere în eroare a securității. Securitatea voise să-l trimită la noi. „Îi credeți atât de proști pe Chiujdea și Gavrilă să mă creadă că nu m-ați trimis? Lăsați-i că se vor interesa ei de mine prin alții și vă dau de  veste.” A rămas că Ion Chiujdea să se ocupe de problema asta. Exact nu știu cum au procedat. Am aflat că trimitea vorbă lui Mihai printr-un ins ce-l știam de agent, dar și agentul și Mihai raportau securității, iar Ion Chiujdea nu se ducea după răspuns decât atunci când problema nu mai era actuală, motivând că nu s-a putut apropia tocmai din cauza securității. În felul acesta a lucrat Mihai, pe muchie de cuțit, în anii următori.