miercuri, 15 februarie 2012
Studenții
Iarna anului 1952 ridică pentru cei doisprezece luptători din Făgăraș, fie și vremelnic, problema despărțirii grupului.
Deasupra satelor, securitatea se așezase ca pe graniță, fiecare metru pătrat de pădure, fiecare izvor în preajma căruia putea fi un bordei era controlat și încercuit.
O adevărată vînătoare de oameni.
Mai trăiau în munți doar doisprezece luptători. Andrei Hașu, născut în anul 1916, în comuna Pojorta, student, Victor Metea, născut în anul 1929, în comuna Ileni, elev, Remus Sofonea, născut în anul 1922, în comuna Drăguș, elev, Ion Gavrilă, conducătorul grupului, născut în anul 1923, în comuna Netotu-Făgăraș, student, Gelu Novac, născut în anul 1931, în Făgăraș, student, Gheorghe Hașu, născut în anul 1931, în comuna Pojorta, țăran, Gheorghe Șovăială, născut în anul 1925, în comuna Berivoii Mici, student, Ion Chiujdea, născut în anul 1931, în comuna Berivoii Mici, student, Ioan Novac, născut în anul 1935, în comuna Berivoii Mici, student, Laurian Hașu, sau Hașu, cum i se spune în documentele securității, născut în anul 1921, satul Breaza, student, Ion Ilioiu, născut în anul 1929, în Sâmbăta de Sus, elev, Ioan Pop, născut în anul 1908, în Indiana, în Statele Unite, pădurar.
Epoca lui Dej este insuficient studiată de istoriografia contemporană în ceea ce a însemnat mecanismuș experienței totalitare de tip comunist în România, mecanismul represiunii.
Cultul celui mai iubit fiu, cultul personalității, început cu Petru Groza, cu Ana Pauker, se oprește pînă după moarte la legendarul muncitor ceferist Gheorghe Gheoghiu-Dej.
Abia în anul 1968, românii vor afla că Dej și Drăghici sînt vinovați de crime politice, iar totalitatea acestor crime nici astăzi nu este pe deplin stabilită.
Ce rol a jucat în menținerea dictatorului cartea independenței, a autonomiei și a suveranității atît de bine preluată și de succesorul său?
Sovietizarea atinsese asemenea cote, încît editura cartea rusă tipărise, pînă în anul 1954, aproape treisprezece milioane de exemplare din operele lui Lenin și Stalin, la o populație de optsprezece milioane de locuitori.
O liniște suspectă de lagăr se așterne peste societatea românească, pentru că esența oricărei dictaturi, și cu atît mai mult a celei comuniste, rămîne teroarea, pentru că logica acestei gîndiri nu depășea schema marxist-leninistă: nu putem avea dreptate decît cu și ărin partid.
Detașamentele din munți mizau pe o ridicare populară, pe o trezire a conștiințelor; această ridicare nu se produce.
În acel ceas istoric, moartea lor a însemnat pentru români moartea libertății și mai ales înghețarea speranței pentru cîteva decenii.
Colonelul Gheorghe Crăciun conduce personal această operațiune de acoperire militară a întregii zone de la Șinca pînă la defileul Oltului, perimetru în care nu se poate intra decît cu autorizație specială.
Pentru lichidarea bandei Gavrilă, ministerul de interne pune la dispoziție un batalion de securitate din orașul Stalin, un batalion de securitate de la Drăgășani, o companie de securitate de la Turnu Măgurele, un batalion de securitate de la Orăștie, un batalion de la Florești, un altul de la Tecuci, un altul de la Oradea și un număr de cincizeci de cîini de serviciu dirijați.
Băieții din munți
Perioada comunistă a însemnat o adevărată dramă istorică pentru acest colț din regatul României cu o veche tradiție de împotrivire la tiranie, cu o viață nealterată asupra crestelor alpine.
Un voievodat pe timpul lui Radu Negru, În secolul al XIII-lea, o țară în veacurile următoare, un județ, un district, un comitat făcînd parte din marele principat al Transilvaniei, Făgărașul a devenit de nerecunoscut în cinci decenii de guvernare comunistă. I s-a otrăvit aerul curat, I s-au furat apele, i-au fost modificate hărțile.
Pentru eroica sa nesupunere, Făgărașul a fost pedepsit, marginalizat. Această nedreptate istorică încă nu a fost reparată.
Securitatea înregistrează, încă din anul 1948, existența grupurilor înarmate din munți. Harta acestor grupuri e plină de bande. Se conturează că ar fi extrem de periculoase. Nucleele de rezistență din munții Severinului și ai Cernei, conduse de avocatul Spiru Blănaru, colonelul Ion Uță și Gheorghe Ionescu. În munții Apuseni, grupul Capotă Dejeu, grupul Teodor Șușman și grupul Dabija Macavei de pe muntele Mare. Grupul din munții Muscelului, condus de frații Petre și Toma Arnăuțoiu și colonelul Gheorghe Arsenescu.
Firește, pe hărți e semnalată și puternica organizație din Făgăraș condusă de Ion Gavrilă, compusă în cea mai mare parte din elevi și studenți. Într-o primă etapă, sarcina anihilării acestor grupuri a revenit jandarmeriei. La 28 august 1948, este creată direcția generală a securității poporului în cadrul ministerului afacerilor interne, iar principala ei misiune a constat în capturarea și distrugerea, cităm, „a bandelor contrarevoluționare armate”.
Un voievodat pe timpul lui Radu Negru, În secolul al XIII-lea, o țară în veacurile următoare, un județ, un district, un comitat făcînd parte din marele principat al Transilvaniei, Făgărașul a devenit de nerecunoscut în cinci decenii de guvernare comunistă. I s-a otrăvit aerul curat, I s-au furat apele, i-au fost modificate hărțile.
Pentru eroica sa nesupunere, Făgărașul a fost pedepsit, marginalizat. Această nedreptate istorică încă nu a fost reparată.
Securitatea înregistrează, încă din anul 1948, existența grupurilor înarmate din munți. Harta acestor grupuri e plină de bande. Se conturează că ar fi extrem de periculoase. Nucleele de rezistență din munții Severinului și ai Cernei, conduse de avocatul Spiru Blănaru, colonelul Ion Uță și Gheorghe Ionescu. În munții Apuseni, grupul Capotă Dejeu, grupul Teodor Șușman și grupul Dabija Macavei de pe muntele Mare. Grupul din munții Muscelului, condus de frații Petre și Toma Arnăuțoiu și colonelul Gheorghe Arsenescu.
Firește, pe hărți e semnalată și puternica organizație din Făgăraș condusă de Ion Gavrilă, compusă în cea mai mare parte din elevi și studenți. Într-o primă etapă, sarcina anihilării acestor grupuri a revenit jandarmeriei. La 28 august 1948, este creată direcția generală a securității poporului în cadrul ministerului afacerilor interne, iar principala ei misiune a constat în capturarea și distrugerea, cităm, „a bandelor contrarevoluționare armate”.
O istorie care nu se învață la școală, Primii partizani
Primăvara și vara anului 1944 au fost poate cele mai dramatice momente din istoria modernă a României. Poporul român plătea pentru grava eroare pe care o comisese guvernul său intrînd în război de partea lui Hitler.
Din septembrie 1943 cînd România începe decis să caute o cale pentru a ieși din război și a li se alătura aliaților, și pînă la 12 septembrie 1944, cînd a semnat armistițiul cu Rusia, nimic nu întrevedea condițiile capitulării dezastruoase de mai tîrziu.
Winston Churchill declara că, în cazul în care statele satelite ademenite în conflict prin constrîngere vor ajuta la scurtarea războiului și vor întoarce armele împotriva lui Hitler vor fi lăsate să-și croiască propria soartă și să se întoarcă acasă în marea familie democratică.
În martie 1944, trupele rusești trec Nistrul, iar armata roșie ocupă nordul Bucovinei. Sate întregi iau calea pribegiei. Rezistența în fața puhoiului începe în Bucovina, ca o mișcare de nesupunere la ocupație și mai ales la barbaria acestei invazii.
Adresîndu-se, la 23 august 1944, pe calea undelor, întregii națiuni, regele Mihai spunea: „Primiți-i pe soldații armatei sovietice cu încredere, națiunile unite ne-au garantat independența țării, și neamestecul în treburile noastre interne.” Românii păreau fericiți, se prefigura o epocă de democrație; toate regimentele de pe front au primit ordin de încetare a luptei și de retragere din fața ofensivei rusești.
Trupele române eliberează întreaga țară fără nici un ajutor sovietic. Trei luni cît a durat guvernarea mea din decembrie 1944 pînă în martie 1945, va dezvălui generalul Nicolae Rădescu, trupele sovietice s-au dedat continuu la jafuri, la asasinate și la arestări. Nici un membru sovietic al comisiei aliate de control, nici reprezentanții diplomatici sovietici nu au luat în considerare plîngerile și rapoartele oficiale.
La împărțirea lumii, România fusese oferită ca pradă cuceritorilor.
Acțiunile de luptă ale partizanilor bucovineni contra armatei roșii invadatoare au început în martie-aprilie 1944, sub coordonarea comandamentului militar româno-german.
Grupurile de luptători din Bucovina 1944-1958
Vladimir Macoveiciuc
Dumitru Crăciun
Dr. Gheorghe Vasilache
Constantin Cenușă
Gavril Vatamaniuc
Vasile Motrescu
Se organizează unități mobile dotate cu tehnică de luptă, care aveau misiuni de patrulare și de protecție. După 23 august 1944, foștii luptători încep să fie urmăriți de nkvd. Pentru a-și apăra viața și libertatea, sate întregi fug în munți și se opun cu arma în mînă la abuzurile comunizării forțate.
Rezistența armată va beneficia de prezența țăranilor veniți acasă de pe fronturile de est și de vest, de experiența militară a foștilor combatanți, ofițeri deblocați de grupul tot mai masiv al celor urmăriți de tribunalele poporului pentru atitudini antisovietice.
O comună din Bucovina a purtat numele lui Emil Bodnăraș alias Emil Bodnariuc, ucrainean, dezertor din armata română și refugiat în Rusia, apoi revenit în țară ca spion sovietic.
Rearestat, scapă din nou și se întoarce odată cu armata roșie în 1944.
A coordonat represiunea din Moldova, trimițînd la moarte mii de partizani români; alături de grupul lui Dumitru Crăciun, au fost și treizeci de ofițeri și subofițeri din centrul de securitate Fălticeni, arestați sub acuzația de a fi acționat împotriva ordinii statale și de a-i fi sprijinit pe partizani.
Printre ei, în arhivele sri, îi găsim pe Eftimie Petrescu, Emilian Săndulescu, Vasile Roșu, Constantin Șoldan, Dumitru Irimia. Motivația acțiunii lor: nu doreau să fie folosiți ca forță de represiune așa cum s-a întîmplat cu unitățile de intervenție ale regimentului care în regiunea Bihor au tras împotriva țăranilor ce se opuneau colectivizării.
Doctorul Gheorghe Vasilache, primar al comunei Dorna Candreni, inițiază gărzile Decebal, organizație subversivă cu ramificații în toate județele din Moldova.
Gărzile Decebal aveau ca statut reintegrarea României în hotarele ei firești, lupta pentru reinstaurarea monarhiei și a unui stat de drept.
De la o sută optezici de membri, gărzile ajung, în anul 1950, la circa treizeci de mii de persoane.
Din organizație făceau parte frații Grigore și Nicanor Chelsoi, părintele Filaret Gămălău, Emilian Forminte, Liviu Catrici, Maria și Ilie Spânu, Ilie și Ana Adochian, Dumitru Gherman, Dumitru Gavrilei.
Programul național de reabilitare termică a locuințelor, prin placarea cu polistiren a pereților exteriori ai blocurilor nu este necesară deoarece...
Programul național de reabilitare termică a locuințelor, prin placarea cu polistiren a pereților exteriori ai blocurilor nu este necesară deoarece blocurile sînt din construcție izolate termic, de exemplu blocurile cu patru etaje construite din panouri prefabricate din beton armat de tip sandwich au cea mai bună soluție de izolare termică, eficientă și sănătoasă pentru că izolează termic și nu permite formarea igrasiei, deoarece sînt cu pereți dubli care au între ei saltele de vată minerală, blocurile cu mai mult de opt etaje construite pe cadre portante, au pereții exteriori din BCA, care este un material de zidărie care asigură cea mai bună izolare termică, iar blocurile care se construiau prin turnarea betonului în cofraje glisante se izolau cu saltele de vată minerală la interior.
Soluția de izolare termică cu polistiren a pereților exteriori ai construcțiilor supraetajate, nu este sănătoasă deoarece prin anveloparea în plastic a blocului, va transpira tot blocul, va crește nivelul de umiditate în camere, se va produce astfel condens și mucegai - igrasie în pereții exteriori ai încăperilor, pentru că nu frigul, ci condensul produce mucegai pe pereții interiori ai unei camere!
Soluția de reabilitare termică a locuințelor prin placarea pereților exteriori cu plăci din polistiren este o mare escrocherie în valoare de peste 2 miliarde de euro.
duminică, 5 februarie 2012
vineri, 3 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)