Serviciul de informații al partidului comunist român

Pînă la obținerea controlului asupra ministerului de interne și a structurilor de informații oficiale, de „infiltrarea” acestora, precum și de supravegherea informativă a inamicilor politici s-a ocupat un serviciu de informații al partidului comunist român, care funcționa, sub titulatura de secția a II-a informații și contrainformații, în cadrul formațiunilor de luptă patriotice.
Înființat la începutul anului 1944 de Emil Botnăraș și condus de către un vechi ilegalist, Mirel Costea (numele de împrumut al lui H. Zeider), serviciul și-a desfășurat activitatea atît prin constituirea unei agenturi proprii, cît și prin penetrarea și racolarea de agenți informatori din rîndul membrilor serviciilor de informații legale ale statului și ale partidelor politice.
Cu privire la tactica partidului comunist român în domeniul activității informative, un document elaborat spre sfîrșitul anului 1944 sintetiza viziunea asupra serviciului de informații din cadrul formațiunilor de luptă patriotice ce trebuia să fie „un organ special care să asigure materialele necesare pentru lupta cu elementele conducătoare, ale vechilor organe rămase aproape în întregime și cu tendințe vădite de a sprijini mișcarea legionară: 1) marele stat major, 2) serviciul special de informații, 3) siguranța.”
Acuzațiile de sprijinire a mișcării legionare aduse acestor organe reprezentau mai mult decît simple lozinci, ele reflectau opinia dominantă la nivelul conducerii partidului comunist român care a dus la epurarea radicală a serviciilor de informații, după 6 martie 1945. Serviciul de informații al partidului comunist român prezenta rapoarte scrise și buletine informative, atît liderilor partidului comunist român cît și comandamentului sovietic. Colaborarea cu organele de informații ale autorităților sovietice din România decurgea și din indicațiile trasate formațiunilor de luptă patriotice de către comitetul central al partidului comunist român în cadrul ședinței din 6 septembrie 1944. Pe lîngă paza sediilor și a liderilor organizațiilor proprii, precum și a celor criptocomuniste, se indica „sprijinirea activă a armatei roșii.”
Serviciul de informații conceput de Emil Botnăraș avea misiunea de a găsi „legături” în aparatul de stat, în serviciul special de informații, marele stat major și siguranță. Grupînd membri partidului comunist român ce fuseseră instruiți ca agenți de către NKVD în uniunea sovietică, iar apoi trimiși cu misiuni în România în timpul războiului, precum și ilegaliști cu aptitudini în culegerea de informații, secția a II-a a formațiunilor de luptă patriotice a fost practic prima formă de organizare a poliției politice comuniste și pepiniera ei de cadre. 
Deosebit de importantă s-a dovedit operațiunea de infiltrare a armatei și serviciilor oficiale de informații, prin racolarea de către secția a II-a a unor ofițeri din serviciul special de informații, marele stat major și a unor agenți din siguranță, promovați după 6 martie 1945 în eșaloanele superioare ale acestor instituții, poziții din care au sprijinit activ transformarea lor de către comuniști.
Secția a II-a a formațiunilor de luptă patriotice a obținut, după 23 august 1944 un informator prețios, în persoana lui Nicolae D. Stănescu, fost șef al grupei de informații politice din secția a II-a contrainformații a serviciului special de informații, promovat imediat după instaurarea guvernului Groza în fruntea serviciului. În raporturile cu partidul comunist român a primit numele conspirativ de „Petrescu”.

Organizarea securității. Premise și „realizări”

Confruntările politice și sociale care au prefigurat instaurarea regimurilor comuniste în Europa centrală și de est au avut particularități de la o țară la alta, dar și un numitor comun, rwespectiv implicarea activă a armatei roșii, precum și a ofițerilor de informații și a rețelei de agenți ai poliției secrete sovietice.
O primă misiune de maximă importanță a constat în formarea unor nuclee ale viitoarelor poliții politice și punerea lor sub îndrumare și control comunist. În acțiunea de pregătire a cuceririi puterii politice de către partidele comuniste, aceste nuclee embrionare ale viitoarelor structuri represive au avut misiunea de a contracara reacțiile de respingere a noului regim, operînd simultan pe trei căi și anume: infiltrarea, compromiterea și epurarea vechilor instituții ale statului democratic.

O altă sursă de poluare, a apelor de această dată, o constituie deversarea direct în emisar, rîul Ampoi, a apelor menajere şi industriale, deoarece pe raza localităţii nu există staţie de tratare a apelor menajere

Gazele metalurgice, rezultate în procesul tehnologic de extracţie a cuprului din concentrate cuprifere, au produs atît o poluare la nivel local cît şi o poluare la distanţe mari, datorită coşului de dispersie.
Minereul folosit pentru extragerea cuprului, conţinea alături de cupru, alte metale grele, cum ar fi: plumb, cadmiu, stibiu, zinc, arsen, argint, aur. Deşi acestea erau conţinute în cantităţi reduse în minereu, procesul de topire concentrează metalele şi ceea ce nu era înlăturat din fluxul tehnolologic era emis în atmosferă, ca particule conţinînd oxizi metalici, particule de SiO2, etc.
Oxizii de sulf rezultaţi se recuperau ca H2SO4, dar cea mai mare parte erau emişi în atmosferă, unde o mare parte din aceştia se transformau în particule de H2SO4, ducînd la apariţia ploilor acide.
Actualmente principalul poluator al atmosferei, SC Ampelum SA Zlatna şi-a încetat activitatea, dar efectele poluării asupra mediului sînt şi vor fi vizibile pe o perioadă mare de timp.
O altă sursă de poluare, a apelor de această dată, o constituie deversarea direct în emisar, rîul Ampoi, a apelor menajere şi industriale, deoarece pe raza localităţii nu există staţie de tratare a apelor menajere.

Stația de epurare se află amplasată în partea de est a oraşului Zlatna, imediat după iazul de steril. Staţia de epurare este terminată în proporţie de 60%, dar bazinele de decantare sînt colmatate, iar stația de epurare este total nefuncțională. În aceste condiţii, apele menajere provenite de la oraşul Zlatna sînt deversate fără epurare direct în rîul Ampoi și pîrîul Valea Morilor

 

 

Oraşul Zlatna se află situat în partea de vest a judeţului Alba:
- la vest de municipiul Alba Iulia, la 36 km distanţă,
- altitudine: 415 m.

Situată pe cursul mijlociu al rîului Ampoi, depresiunea Zlatna – Almaşu Mare este un bazin de sedimente în tortonian, umplutura fiind formată din depozite la care se adaugă şi produsele vulcanismului neogen. Succesiunea depozitelor începe cu un nivel de conglomerate poligene care trec pe verticală la gresii de culoare roşiatică în care apar intercalaţii de marne argiloase-nisipoase. De pe urma vulcanismului neogen s-au format roci, deosebindu-se în mod particular: bazalte, andezite, dacite şi riolite. Principala bogăţie a subsolului o constituie minereurile complexe auro-argintifere (pirită, calcopirită, magnetită, aur nativ sub formă filoniană).

Pe teritoriul administrativ al oraşului Zlatna deosebim următoarele tipuri de soluri:
- soluri brune podzolice şi brun acide,
- soluri brune argilice,
- regosoluri,
- renzine.
Din cauza poluării masive în zona oraşului Zlatna, o mare parte din terenuri au ajuns neproductive.

În anii postbelici Zlatna cunoaste o evoluţie industrială în care, din nefericire, sunt neglijate problemele de mediu. Prin extinderea uzinei apar noi secţii: de sulfaţi, acid sulfuric, pulbere de aluminiu. Cu toate că localitatea s-a dezvoltat din punct de vedere industrial, decenii la rînd în secolul trecut a avut statut de aşezare rurală. Localitatea Zlatna a devenit oraş la 17 februarie 1968.

Alimentarea cu apă potabilă a localităţii Zlatna se face în sistem centralizat şi sistem individualizat. 

Staţia de tratare a apei Zlatna este amplasată în partea de nord a oraşului Z latna, în zona numită Măgura delimitată de proprietăți particulare, cu o capacitate de tratare totală de 220 l/s, din care 74 l/s apă potabilă.

Prizele de captare apă potabilă sînt:
- captare Feneş – situată pe Valea cu acelaşi nume, în aval de Piatra Caprii;

- captare Vîltori – situată în zona de confluenţă a Văii Naibi cu Valea Morilor; 

- captare Izvoru Ampoiului – pe rîul Ampoi, în zona localităţii Izvoru Ampoiului. 

Reţeaua de distribuire se realizează printr-o conductă magistrală cu Ø 400 din care se alimentează locuinţe particulare (locuinţe familiale, blocuri de locuinţe) şi instituţiile publice. Lungimea totală a reţelei existente este de 8500 m.

Numărul de gospodării care beneficiază de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat este de 1010 gospodării cu 4300 locuitori.

Toate gospodăriile care nu se alimentează cu apă potabilă din sistemul centralizat, au ca sursă de alimentare apele subterane captate prin puțuri forate (fîntîni), aflate pe propietățile particulare și care alimentează una sau mai multe gospodării.

Numărul de gospodării alimentate în sistem individual este de 1333 aferent unei populații de 4971 de locuitori.

Sistemul de canalizare şi reţelele de canalizare se referă numai la oraşul Zlatna. Localităţile rurale aparținătoare (incluse) unităţii administrativ-teritoriale Zlatna nu au sistem de canalizare. Gospodăriile de pe raza acestor localităţi rurale sînt prevăzute cu fosă septică.
Canalizarea din orașul Zlatna este rezolvată în sistem separativ. Lungimea reţelei de canalizare existentă: 5200 m.
Stația de epurare se află amplasată în partea de est a oraşului Zlatna, imediat după iazul de steril. Staţia de epurare este  terminată în proporţie de 60%, dar bazinele de decantare sînt colmatate, iar stația de epurare este total nefuncțională. În aceste condiţii, apele menajere provenite de la oraşul Zlatna sînt deversate fără epurare direct în rîul Ampoi și pîrîul Valea Morilor.