17/10/2011
Categorie: Guvernare, administrativ, Proiecte de lege, legislatie, Propuneri, idei, Social.
Destinatar: Parlamentul Romaniei
Solicităm reintroducerea prin lege a curţilor cu juraţi, care au funcţionat în România în perioada interbelică.
În ţările în care procesele cu juraţi sînt permise, juriile sînt văzute ca un mod de protecţie împotriva puterii statale. În plus, ar constitui o garanție morală pentru decizia luată de judecători și ar asigura un plus de transparență actului de decizie în justiție, natura secretă a procesului protejînd libertatea prin protejarea juriului de foloase necuvenite.
Instituția Curții cu juraţi a existat și în dreptul român la mijlocul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, funcționînd după sistemul de drept al francezilor.
Prin Constituția din 1864 se prevedea înființarea unei curți cu juraţi pe lîngă fiecare curte de apel, pentru ca apoi în anul 1868 să se înființeze cîte o curte cu juraţi în fiecare județ, considerîndu-se insuficiente cele existente pînă la momentul respectiv.
Particularitățile Curții cu juraţi constau în faptul că aceasta nu era permanentă, neavînd o existenţă legală decît pe timpul cît era constituită pentru a judeca o cauză și anume de 4 ori pe an.
Curtea cu Juraţi, în sistemul nostru de drept, era constituită din magistraţi și juriu. În ceea ce privește magistraţii aceștia erau în număr de 3:
1. președintele curții cu juraţi care făcea parte din resortul unei curți de apel;
2. doi asesori care erau membri ai tribunalului local și care puteau fi înlocuiți cu președintele tribunalului cînd vreunul din ei ar fi fost împiedicat de a lua parte la ședință.
Juriul era format din 12 cetățeni.
Conform art. 258 C. pr. penală aptitudinea generală de a fi jurat o dețineau:
- românii, bărbați de 25 de ani, avînd folosința drepturilor civile, politice și de familie;
- cei ce au absolvit învățămîntul secundar;
- cei care aveau un venit anual imobiliar în valoare de 1500 lei;
- profesorii și institutorii;
- liber profesioniștii și particularii pînă la clasa a II-a inclusiv;
- funcționarii în retragere, pensionarii cu pensia de 1500 lei anual.
Se prevăd, de asemenea, categoriile de persoane care pierd dreptul de a fi jurat și anume persoanele care au suferit o condamnare penală și cele puse sub acuzație. Printre categoriile de persoane incapabile de a fi jurat se numărau persoanele puse sub interdicție, alienații mintali și cei care făceau parte dintr-un consiliu judiciar. Calitatea de ministru, de membru al corpurilor legiuitoare de la vremea respectivă, de prefect, judecător, ofțter al ministerului public, ofițer al poliției judiciare, militar în termen, învățător, preot de mir erau incompatibile cu statutul de jurat.
Aceste incompatibilități erau absolute, însă legea prevedea și alte incompatibilități relative:
- era incompatibil cu funcția de jurat orice persoană parte în proces sau care avea un anumit rol în proces;
- era incompatibil cu funcția de jurat orice persoană care a mai participat în această calitate în cadrul procesului desfășurat în aceeași cauză, dar a cărei cercetare a fost suspendată.
Erau excluși din listele juriului servitorii cu simbrie și cei care nu știau să scrie și să citească românește. Persoanele care trăiau din munca zilnică și cele care au figurat într-o altă sesiune a aceluiași an judiciar erau scutiți de a fi juraţi.
În caz de nerespectare a prevederilor legale în acest sens, sancțiunea aplicabilă era anularea verdictului de culpabilitate, la care ar fi luat parte un jurat ce nu ar fi avut aptitudinea generală sau care ar fi fost într-unul din cazurile de decădere, incapacitate sau incompatibilitate.
În 1868 au luat fiinţă în întreaga ţară Curţile cu Juraţi, care judecau: delictele politice, de presă şi crimele. Curtea de Juraţi se compunea dintr-un prezidiu format din 3 juraţi (preşedintele fiind judecător de curte de apel, iar ceilalţi doi membri judecători la tribunalul districtului) şi o comisie de 12 juraţi aleşi dintre cetăţenii judeţului. În 1938, după instaurarea dictaturii regale, curţile cu juraţi din întreaga ţară au fost desfiinţate, atribuţiile lor fiind preluate de către alte instanţe.
Sperăm în soluționarea problemei dată de netransparența în deciziile judecătorilor din România.
În ţările în care procesele cu juraţi sînt permise, juriile sînt văzute ca un mod de protecţie împotriva puterii statale. În plus, ar constitui o garanție morală pentru decizia luată de judecători și ar asigura un plus de transparență actului de decizie în justiție, natura secretă a procesului protejînd libertatea prin protejarea juriului de foloase necuvenite.
Instituția Curții cu juraţi a existat și în dreptul român la mijlocul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, funcționînd după sistemul de drept al francezilor.
Prin Constituția din 1864 se prevedea înființarea unei curți cu juraţi pe lîngă fiecare curte de apel, pentru ca apoi în anul 1868 să se înființeze cîte o curte cu juraţi în fiecare județ, considerîndu-se insuficiente cele existente pînă la momentul respectiv.
Particularitățile Curții cu juraţi constau în faptul că aceasta nu era permanentă, neavînd o existenţă legală decît pe timpul cît era constituită pentru a judeca o cauză și anume de 4 ori pe an.
Curtea cu Juraţi, în sistemul nostru de drept, era constituită din magistraţi și juriu. În ceea ce privește magistraţii aceștia erau în număr de 3:
1. președintele curții cu juraţi care făcea parte din resortul unei curți de apel;
2. doi asesori care erau membri ai tribunalului local și care puteau fi înlocuiți cu președintele tribunalului cînd vreunul din ei ar fi fost împiedicat de a lua parte la ședință.
Juriul era format din 12 cetățeni.
Conform art. 258 C. pr. penală aptitudinea generală de a fi jurat o dețineau:
- românii, bărbați de 25 de ani, avînd folosința drepturilor civile, politice și de familie;
- cei ce au absolvit învățămîntul secundar;
- cei care aveau un venit anual imobiliar în valoare de 1500 lei;
- profesorii și institutorii;
- liber profesioniștii și particularii pînă la clasa a II-a inclusiv;
- funcționarii în retragere, pensionarii cu pensia de 1500 lei anual.
Se prevăd, de asemenea, categoriile de persoane care pierd dreptul de a fi jurat și anume persoanele care au suferit o condamnare penală și cele puse sub acuzație. Printre categoriile de persoane incapabile de a fi jurat se numărau persoanele puse sub interdicție, alienații mintali și cei care făceau parte dintr-un consiliu judiciar. Calitatea de ministru, de membru al corpurilor legiuitoare de la vremea respectivă, de prefect, judecător, ofțter al ministerului public, ofițer al poliției judiciare, militar în termen, învățător, preot de mir erau incompatibile cu statutul de jurat.
Aceste incompatibilități erau absolute, însă legea prevedea și alte incompatibilități relative:
- era incompatibil cu funcția de jurat orice persoană parte în proces sau care avea un anumit rol în proces;
- era incompatibil cu funcția de jurat orice persoană care a mai participat în această calitate în cadrul procesului desfășurat în aceeași cauză, dar a cărei cercetare a fost suspendată.
Erau excluși din listele juriului servitorii cu simbrie și cei care nu știau să scrie și să citească românește. Persoanele care trăiau din munca zilnică și cele care au figurat într-o altă sesiune a aceluiași an judiciar erau scutiți de a fi juraţi.
În caz de nerespectare a prevederilor legale în acest sens, sancțiunea aplicabilă era anularea verdictului de culpabilitate, la care ar fi luat parte un jurat ce nu ar fi avut aptitudinea generală sau care ar fi fost într-unul din cazurile de decădere, incapacitate sau incompatibilitate.
În 1868 au luat fiinţă în întreaga ţară Curţile cu Juraţi, care judecau: delictele politice, de presă şi crimele. Curtea de Juraţi se compunea dintr-un prezidiu format din 3 juraţi (preşedintele fiind judecător de curte de apel, iar ceilalţi doi membri judecători la tribunalul districtului) şi o comisie de 12 juraţi aleşi dintre cetăţenii judeţului. În 1938, după instaurarea dictaturii regale, curţile cu juraţi din întreaga ţară au fost desfiinţate, atribuţiile lor fiind preluate de către alte instanţe.
Sperăm în soluționarea problemei dată de netransparența în deciziile judecătorilor din România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu