Securitatea a aflat de apariția noastră la Bâlea încă în seara aceleiași zile și a dat ordin trupelor ce se aflau cantonate la poalele munților să se deplaseze la Bâlea, înconjurând văile și munții din jur. Și mai era nevoie, pentru uzul curent, și de o demonstrație de forță. Convinși că la cabană am fost toți unsprezece, au dat ordin să se retragă armata din Valea-Rea și împrejurimi. Au căutat câteva zile degeaba și la Bâlea, fără să găsească nimic. Erau în exercițiul căutării, când un cioban le-a adus (la rugămintea noastră) vestea că s-a întâlnit cu noi în șaua Zârnii. Furioși, s-au întors cu forțele înapoi, au înconjurat munții de la Sâmbăta la Sebeș, au reinstalat telefoanele la poalele munților și s-au apucat de căutat.
Ca niște oameni cuminți ce ne socoteam, le-am lăsat cale liberă și, până se potolesc, am trecut la refacere pe Ardeal. Se simțea nevoia, că, după cât am alergat o lună de zile, eram slabi și epuizați. Aici ne așteptau oamenii noștri de încredere...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu