După terminarea congresului, care oficial decursese conform programului, cuplul prezidențial adunase în jurul său în noaptea spre 25 noiembrie, un grup selectat de ofițeri securiști ai direcției a 5-a, unitatea care asigura paza lor personală. Aceștia fuseseră convocați pe neașteptate în vila din strada Primăverii, sediul luxos al cuplului din cartierul Floreasca. În această uriașă construcție, cei doi stăpîni trăiau într-un lux potrivit gustului lor de proaspeți îmbogățiți, dar și cu mobilier antic sculptat manual, tablouri și cărți vechi și prețioase. În numeroasele camere de baie, robinetele erau poleite cu aur. Nu lipseau bazinul de înot și sala de biliard, precum și numerosele camere de musafiri.
Vila era înconjurată de un parc îngrijit apărat de un zid înalt.
În timp ce nenumărați securiști supravegheau încă demontarea ornamentelor și a panourilor rămase de pe urma congresului, precum și pe delegații și ziariștii care se întorceau acasă, conducerea securității, reunită în vila primului cuplu, se afla pentru prima oară supusă unor grave acuzații. Perechea Ceaușescu fusese informată de unii dintre paznicii devotați lor, că ordinul categoric de arestare a opozanților nu fusese decît în parte executat.
Cu vocea ei stridentă, tovarășa nr. 1 somă pe șefii direcției a 5-a să-i identifice îndată pe trădători și să-i găsească pe cei care fuseseră acoperiți. După acest acces de furie, însă, tonul ei deveni subit dulceag, cînd își asigură garda personală de totala ei încredere.
Șase zile mai tîrziu, la 1 decembrie, avu loc, la ședința comitetului politic executiv o scenă similară. Schimbîndu-și total poziția, recent confirmatul șef de stat și de partid și-a acuzat clica de potentați și le-a cerut să promoveze „critica și autocritica”, să „acorde mai multă importanță creșterii rolului marii adunări naționale” și să inițieze un „program special de modernizare a industriei alimentare”. Avea chiar de gînd să reorganizeze comitetul central, care, proclamă Ceaușescu, devenise leneș și inactiv. Pe viitor – conchise neînduplecatul dictator – sistemul va trebui să funcționeze mai bine. Cei care nu se dovedesc capabili, vor fi schimbați.¹⁵ (¹⁵ Vezi ziarul Scînteia din 2 decembrie 1989.)
Zece zile mai tîrziu, Ceaușescu se izolase și mai mult, după întoarcerea sa de la o nouă întîlnire a pactului de la Varșovia, desfășurată la Moscova, într-o atmosferă de înaltă tensiune. Acolo se ajunsese la cele mai acute contraziceri de pînă atunci între conservatori și reformatori. Ceaușescu insistase pentru continuarea cursului politic al estului de pînă atunci, în schimb Kremlinul îi dăduse să înțeleagă că venise momentul schimbărilor radicale.
Întors la București, Ceaușescu se lansă într-o activitate vehementă. Dispunînd subit, ca trupele de grăniceri să treacă de îndată în subordinele ministerului de interne, el semnală astfel securității, că-și retrăsese încrederea în ea. Se știa că acest corp elitar de 17000 de militari era deosebit de devotat conducătorului, fiind permanent înarmat, supus unei discipline stricte și condus de un intim al conducătorului, generalul Petre Tiaca. Se mai adăuga la aceasta și faptul că noua subordonare îi aducea corpului grănicerilor o frumoasă ridicare a nivelului de salarizare, și un devotament și mai mare față de el. După operația de „mare curățenie” se părea că tiranul se liniștise.
Vila era înconjurată de un parc îngrijit apărat de un zid înalt.
În timp ce nenumărați securiști supravegheau încă demontarea ornamentelor și a panourilor rămase de pe urma congresului, precum și pe delegații și ziariștii care se întorceau acasă, conducerea securității, reunită în vila primului cuplu, se afla pentru prima oară supusă unor grave acuzații. Perechea Ceaușescu fusese informată de unii dintre paznicii devotați lor, că ordinul categoric de arestare a opozanților nu fusese decît în parte executat.
Cu vocea ei stridentă, tovarășa nr. 1 somă pe șefii direcției a 5-a să-i identifice îndată pe trădători și să-i găsească pe cei care fuseseră acoperiți. După acest acces de furie, însă, tonul ei deveni subit dulceag, cînd își asigură garda personală de totala ei încredere.
Șase zile mai tîrziu, la 1 decembrie, avu loc, la ședința comitetului politic executiv o scenă similară. Schimbîndu-și total poziția, recent confirmatul șef de stat și de partid și-a acuzat clica de potentați și le-a cerut să promoveze „critica și autocritica”, să „acorde mai multă importanță creșterii rolului marii adunări naționale” și să inițieze un „program special de modernizare a industriei alimentare”. Avea chiar de gînd să reorganizeze comitetul central, care, proclamă Ceaușescu, devenise leneș și inactiv. Pe viitor – conchise neînduplecatul dictator – sistemul va trebui să funcționeze mai bine. Cei care nu se dovedesc capabili, vor fi schimbați.¹⁵ (¹⁵ Vezi ziarul Scînteia din 2 decembrie 1989.)
Zece zile mai tîrziu, Ceaușescu se izolase și mai mult, după întoarcerea sa de la o nouă întîlnire a pactului de la Varșovia, desfășurată la Moscova, într-o atmosferă de înaltă tensiune. Acolo se ajunsese la cele mai acute contraziceri de pînă atunci între conservatori și reformatori. Ceaușescu insistase pentru continuarea cursului politic al estului de pînă atunci, în schimb Kremlinul îi dăduse să înțeleagă că venise momentul schimbărilor radicale.
Întors la București, Ceaușescu se lansă într-o activitate vehementă. Dispunînd subit, ca trupele de grăniceri să treacă de îndată în subordinele ministerului de interne, el semnală astfel securității, că-și retrăsese încrederea în ea. Se știa că acest corp elitar de 17000 de militari era deosebit de devotat conducătorului, fiind permanent înarmat, supus unei discipline stricte și condus de un intim al conducătorului, generalul Petre Tiaca. Se mai adăuga la aceasta și faptul că noua subordonare îi aducea corpului grănicerilor o frumoasă ridicare a nivelului de salarizare, și un devotament și mai mare față de el. După operația de „mare curățenie” se părea că tiranul se liniștise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu