Bucureștiul se trezește, Întoarcerea conducătorului

În capitală, cele două zile de absență ale dictatorului trecuseră într-o liniște de mormînt. Deși multe posturi de radio străine, pe care le puteau asculta și românii, relataseră despre evenimentele de la Timișoara, în București se părea că nu se mișcase nimic. Studenții însă, după începerea demonstrațiilor în provincie, hotărîseră să opună rezistență și în inima tiraniei. În numeroasele ședințe nocturne tinerii intelectuali plănuiseră primele acțiuni concrete de protest. Cea mai activă fusese, fără îndoială, facultatea de arhitectură, unde se tipăriră foi volante, în care se cerea retragerea lui Ceaușescu. Cu toate acestea teroarea de ani de zile a securității și-a arătat rezultatele: frica era supradimensionată. Studenții își amînau tot mereu protestul public, chiar și la institutul politehnic, locul secret de întîlnire al grupului de complotiști al lui Iliescu.¹ (¹ Pînă la urmă, studenții își amînaseră manifestația de protest pentru 24 decembrie. Dar, în acea zi, revoluția era în plină desfășurare.)
Conducătorul găsise, la înapoierea sa, un oraș calm încă. La Teheran semnase trei protocoale de cooperare cu durata de aplicare pînă în anul 2000. Îndată după aterizarea la Otopeni, șinu o ședință fulger cu membrii comitetului politic executiv, sosiți ca să-l primească. După citirea raportului asupra situației de la Timișoara, tiranul, calmat, fu condus la sediul comitetului central din piața Palatului, unde prezidase o nouă întrunire a moșilor din elita puterii.
Spre seară, șeful partidului și al statului luă hotărîrea să se adreseze la televiziune întregii națiuni. Mai mulți dintre membrii guvernului, între care cei doi vicepremieri Ion Dincă și Manea Mănescu, precum și ministrul apărării Milea, primiră sacina să-i stea alături pe timpul înregistrării mesajului său în studioul tv aflat în subsolul comitetului central. Nelipsita Elena urma să fie și ea acolo. În stilul său obișnuit, Ceaușescu se lansă la un atac general împotriva străinătății: „Cercuri imperialiste, reacționare și șovine au trecut la amenințarea independenței statului nostru socialist”, – informă conducătorul pe poporul său. „Dar de mai multe zile, unități ale forțelor noastre armate au trecut la apărarea ordinei în municipiul Timișoara, în conformitate cu constituția țării și legislația corespunzătoare.”
În alocuțiunea sa, Ceaușescu puse accentul doar pe acțiunile armatei. Contribuția securității – în care, după toate aparențele, conducătorul nu mai avea încredere, nu fu amintită cu nici un cuvînt.² (² Vezi emisiunea televiziunii române din 21 decembrie 1989.)
Puțin după orele 20, „Portretul de grup cu doamnă” a apărut la televiziunea națională. Dar orgoliul lui Ceaușescu nu fusese încă satisfăcut: seara tîrziu, după apelul său televizat, el i-a convocat în clădirea comitetului central pe ambasadorii țărilor surori, spunîndu-le cu un glas șuierat că Ungaria și Uniunea sovietică ar fi pus la cale tulburările de la Timișoara. Reprezentanții celor două state vecine acuzate lipseau, sustrăgîndu-se astfel, ce-i drept, de la această lecție de disciplină. De altfel omul Moscovei la București, ambasadorul Evgheni Tiajelnikov, plecase în țară, în mod semnificativ, imediat după congresul partidului, într-o precipitată vacanță de Crăciun.³ (³ La 25 decembrie, ambasadorul sovietic se întorsese în București. Vezi comunicatele agenției TASS din 26 decembrie 1989.)